Am fost fericită pentru o clipă care-a durat
cât viața ta;
Născându-te pe tine mărul meu de aur...
Dar viața mi te-a luat în ale sale valuri
cu brațe de balaur.
Rămân doar cu speranța că ești mai fericit,
Eliberat de viața în forma ta de lut.
Iar vei veni in visu-mi atunci când vei simți,

Că eu mă port cu gându-mi prin lumea de tăceri,
Retrasă și mai tristă decât eram odată...
Imaginea ta scumpă mă poartă-n alte lumi.
Speranțe ofilite renasc acum și-ncerc,
Tărâmuri fericite s-ating și pot
Incă odat' să merg
Acolo unde viața mă poartă tot mereu
Nu știu dacă natura e... limanul, tu, idealul meu.