zadarnic asculți Chopin și scrii
părul îți va intra prin taste până în procesor
vopseaua va deveni un melange de transpirație -
sudoarea tristeții indusă de ultimul gând din margine
taburetul îți va roti întrebarea
și neputința linguriței cu dulceață de cireșe amare
până când din lista cu prieteni mâzgăliți pe hârtie
va rămâne o zebră domestică și o pată de cafea
numai bune de cocoloșit și aruncat dezordonat
în coșul ros de motănelul tău sălbatic

zadarnic îndrepți tabloul acesta fals
și faci cioburi cana oricum crăpată din 92
nimic nu poate aspira bolovanii din atrii
sau spăla plăcile de ateromi netratați cu statine
ventilatorul de la baie se va învârti tot bolnav
vor cădea în continuare păsări între palete
câinii vor lătra paranoic prin gardul nevopsit
iar lumina va sparge neonul chior în mijloc
și se va prelinge oblic pe zidul de cărămidă
topindu-i din loc în loc mortarul de fițe

zadarnic îți pui fruntea între degete
aerul din jur înghețat ca să stea în aceeași formă
va mușca din obrazul tău stâng fardat cu iluzii
sprâncenele vor intra sub piele iar nasul franjuri
va învăța să respire pământ autohton aplecat peste tine
palid misterios și luând la întrebări gura care încă va cere
libertatea de a înțelege pentru ce pământul e viu
când pe el se plimbă doar niște oameni notificați
să locuiască în tine desculți și haihui
jumătate pe-o mână
jumătate pe-o mască de lux…