- Ș-apoi șezi aici, pe banca asta...
Îngerul puțea a transpirație, m-am întrebat dacă asta e cu putință, iaca, era...
- Nu te miști, nu pleci, stai cuminte, lângă ăștialalți doi.
"Unde draci să fug?" m-am uitat în jur. Atâta ceață, de nu puteam nici să respir. "Și, care "ăștialalți doi", că nu e nimeni..." am dat să-ntreb, numai că ăla dispăruse. Se auzea un tren, departe, era răcoare, ceața se strângea în sine și picura, ici-colo.
M-am căutat de țigări; dacă tot era să aștept nu știu ce... Nu mai eram îmbrăcat în hainele mele, deci nu țigări. Purtam acum un soi de cămeșoaie de noapte, un cearșaf alb-gălbui care, probabil, văzuse zile mai cu înălbitor. "Băăă", m-am gândit, "o pipă din cocean, ca McArthur, ce fain ar fi". N-aveam neapărat nevoie să fumez, era, așa, o chestie, să omor plictiseala.
M-am întins pe lemnul umed, ceva foșnea, prin mine. Și băteau și niște inimi.
"Cât îți trebuie, dom'le!?" a venit, de dincolo de ceață, un reproș.
"Ce-i atâta zor?... Ha? Ce-i dai zor? " a mormăit cineva.
M-am gândit să fluier, cu două degete, așa, în glumă, însă nu am găsit niciun ceas. Ce se termină cu "a" și începe de unde a rămas? Nu te poți împotrivi mărinimiei! Tovarășă Tereșkova, pășiți departe de strung! Tovarășă, se-aude!? N-are nimeni nimic de-a face. Rusalce.
Nu-ncercați năframe fără scăpare. Până când apa ne va despărți. Niciunde și până mai ieri. Nu vă certați pe criterii de departajare, să ajungă la toată lumea! Da, avem Maria. Câte doruri, tot atâtea plictisuri. Vlad Streinul, unde am auzit eu melodia asta, Vlaaaddd... Streinuuuu, nanana.....
Este crimă și fereastră, domnule! Nu schimba subiectul, mă uit în ochii tăi! Să văd cât sunt de răi, nanana, și: un-doi-trei! Vlaaadddî Streiiii... iiii...ii...i. Aici, copiii, aveți grijă cum îl luați pe "i" de sus. Cum îl luați, așa-l aveți. Căci în nou-născuți nu șade dracul, fiindcă au multă iubire degeaba. Tornero, tornerai, fratre! Ascuțișuri. Să privești marea înseamnă să știi de unde bate vântul. Și dă-ne-o nouă astăzi, dacă nu jumătate, măcar pe de-a-ntregul. Scrieți, băieți, orice, numai scrieți, cu mâinile legate la spate. Vărsați, daca vă vine, orice, numai nu cafeaua cu lapte. E magic, și puțin pe delături. Supele tale și puii de lele. Da, întreg-întreguț și gol-goluț, plus cu capul spart. Așa ne-a venit acasă, deci, l-am primit. Ce poți să faci!?... Minima Moravia. Cris-tal! Unu nouă patru cinci - nu există număr mai atomic decât ăsta. Fără prefix. Erorile eroilor noștri. Zât! Ro-vegan, branduri de țară. Nici Bucureștii nu mai sunt ca zăpezile de altădată. Objects in the mirror are closer to the Other Side. Mă privești sidefat și totuși lipsa asta de Calciu. Ne o-moa-ră. Mai ții minte, măi dragă Marie, cum scriam după dictare? Ana avea mere, Rica se făcea că n-are. Acum asta are, asta n-are, asta e câștigătoare. Roșu și abecedare. Dap, cu mânuțele-astea două. Ouă de rouă.
............
"Îngerii ăștia... Frate, când pleacă, parcă-i uită Dumnezeu! Trebuia să-l rog, de-o țigară...".
N-aveam neapărată nevoie să fumez, era ceva, așa, mai mult să omor plictiseala.
Ceața se-aduna în picături.