agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-03 | |
Mina Dobzeu - stareț la mănăstirea din Huși, cel care l-a ”botezat” pe Nicolae Steinhardt.
Sunetul aproape erotic pe care lumina îl scoate atunci când întunericul o... Mă simt colonizat mă colonizează furnicile maturizării mă adultizez orbirea aceea obnubilarea aceea absența aceea sinucigașă pe care o detestam la adulți copil fiind zicându-mi, doamne, bine că m-ai făcut copil, nu adult un fel de geamăt surd, continuu dincolo de care mă străduiesc să mai aud o dată sunetul Femei care nasc și râd, se străduiesc să râdă ... În Turul Franței, Nieve se ține Sky de Aru ... Vreau să mănânc și trebuie să spăl o roșie. Dar ce-ar fi să mă spăl mai întâi pe mine? Încearcă să fii UN PIC mai nesimțit, altfel nu văd cum vei supraviețui, mi se șoptește ... 1001 de morți În momentul în care am realizat că sunt pulbere de stele, n-am scris nimic. L-am lăsat să treacă. Îmi cer Uitare! În România toată lumea se străduiește din răsputeri să demonstreze două lucruri: 1. Că este înzestrată cu o inteligență de tip superior, inaccesibilă, de neînțeles pentru TOȚI ceilalți și 2. Că, din cauza punctului 1, merită să fie scutit de orice fel de muncă Și pe toți dracii, are dreptate! În fond are dreptate. Atâta doar că viața e formă, nu fond. Aia e! Trăiesc ca înaintea unui urlet. Viața mea se desfășoară în siajul unui urlet. Sunt legat de urletul pe care îl urmez cu niște frânghii elastice, corzi... Fiecare literă greșită din textele de pe site pe care le corectez e o explozie. Poezia DEFORMEAZà gândirea practică, pragmatică, echilibrată ... Cine mi-a lipit aceste artilerii la tâmplă? Anason Fripturidy - cont pe Facebook Notă în meniul (extrem de elegant) de la terasa Burebista, lângă teatrul Național: ”Preparatele din carne de vânat au la bază produse congelate, în funcție de SEZONALITATE”. Se spune despre cineva: ”Îi merge mintea!”. Mie unul nu-mi ”merge” decât din când în când. Și mai ales atunci când nu e nevoie. Aceste pagini nu sunt insectare. Acești fluturi nu sunt morți. Bertrand, trezește-te! Ce înțelegi acum, la maturitate? Ce poți spune că înțelegi cu adevărat? Talpa roz a bunicii din vis ... Încearcă să pară agresivă din pricină că este INCOMPETENTÃ. Strategie. ”Noul Romantism Negru” - expoziție în București, mai 2017 Jung - cine e Junghi ăsta Frate și Ghiote - ce nume-s astea barosane? Ghiote. Cum n-ați auzit de Ghiote? Ghiote poetul, bre. Ietete la el ”... Cafele bei din cești / Tandre și mari cât niște vechi calești ...” (Emil Brumaru) Bună săptăneața! Atât de varză, de Șerban Mihai Georgescu Este țara o curvă? Țara mea NU e o curvă. Țara mea e o curvă. Ea nu vrea un singur rege. Ea vrea mai mulți președinți. ”La fețe dârzi, în inimi lași/ pe piept cu panglici și cu stele”* Noblețea îi pute Vrea miros de transpirație stătută Țara mea vrea să fie futută din 4 în patru ani. Sau din 5 în 5 ani. Altfel se plictisește. Intervine rutina. Ea nu se spală pe dinți. Țara mea e o curvă. Mai multe wikipedii într-una singură. *versuri de Aleksandr Sergheevici Pușkin Dau căutare pe Google imagini Badea Cârțan. Printre primele rezultate o poză cu Oliver Hardy, care-mi face semn cu degetul la buze să tac: Shhhhh! Îi alunecase pe față optimismul Apoi însăși privirea i se scurgea în valuri leneșe, ca mierea ... A 50-a primăvară în care asist neputincios la revenirea rândunelelor ”De ce în pieptu-mi arde un clocot sterp, uscat? Darul cumplit al vorbei de ce nu-mi este dat?” (Pușkin) ”Deși purtând o grea povară Careta lunecă ușor Brav vizitiu, cu barba rară Timpul ne duce parcă-n zbor” (Pușkin) Ancearul = arborele veninului: ”Copacul morții vântul doar / L-atinge și de boli se-ncarcă” (Pușkin) ”Oriunde ochii mi-i arunc / Văd pretutindeni bice, fiare / Văd al robiei plânset lung / Și rușinoase legi murdare / Prejudecata - nour des / Văd nedreptatea stăpânirii / Și zeul crud al asupririi / Și goana dup-un sterp succes ” (Pușkin) Parabază - pasaj din comedia antică greacă în care autorul se adresează direct publicului (la Pușkin) Pe când o Declarație Universală a Drepturilor Oamenilor Bine Crescuți? Educați? O voi apuca? "Cu această cărticică se deschide colecția 《Cele mai frumoase poezii》inițiată de Editura Tineretului. Volumul nu trebuie să cuprindă mult peste o mie de versuri, el fiind ceea ce se cheamă o cărticică de buzunar. Iubitorul de poezie o ia cu el la plimbare, la câmp, în tren și ea își găsește locul oriunde și mică și ușoară ca fulgul și grea de frumusețea sufletului nepieritor al poetului" (Maria Bănuș, prefață la primul volum al colecției "Cele mai frumoase poezii", Ed. Tineretului, 1957) Democrație - sistem în care oamenii educați trăiesc după bunul plac al oamenilor needucați. Sufletul cu care scriu nu este din Aleea Oteșani, nu este din Colentina, nu este din București, nu este din România, sorry. Îmi cer Uitare! ”Visez la o gândire corozivă, care să intre în lucruri destrămându-le, sfredelindu-le, ciuruindu-le, visez la o carte ale cărei silabe, atacând hârtia, să lichideze Literatura, cu tot cu cititori” (Cioran) Dreapta oncologică? A fi șef înseamnă a dispune de sufletele semenilor tăi. Asta nu e treabă de om, nu vă supărați. ”Ți-am dat bip și sunt voinic” (O-Zone) Vizită cu copiii, în fiecare duminică, la Grădina Antropologică Breaking News: Numiri ilegale la Școala de Existență. Tovarăși salvatori, care mai este ambianța în ambulanță? Mama, văzându-mă că citesc: ”Ai moștenit-o pe bunică-ta, ea avea hobby-ul ăsta” Colegii din clasele mai mici azi sunt miniștri, primari, directori de școli, antrenori cu experiență, figuri încercănate, istovite de viață. De această viață, care e doar un vis, după cum zic cei din vechime. Or fi fost aceia chiar săriți de pe fix de insistau atâta pe chestia asta cu visul? ”Un eventual atac terorist ar putea fi iminent” (reporter TV, mai 2017) ”Je ne suis q'une fille de mon age” (cântec la RFI) Lea Paci, Adolescente pirate Mai 2017, sat Dimieni, județul Ilfov: Oprit din drumul meu biciclist sufletul meu stă pe o băncuță în fața unei porți jerpelite și mănâncă cireșe. Din curte, se aude o vorbire de femeie bătrână din care cuvântul ”realitate” se desprinde și țâșnește spre cer ca o ciocârlie. ”Summitul de la Taormina s-a terminat c-ocină fastuoasă” (TVR, mai 2017) Biserica Adormirea Gândirii Individuale Biserica Adormirea Maicii Bunului Simț Slujbă de Înviere la Biserica Adormirea Maicii Gândirii Individuale. Pe umărul pisicii rectilinii Un vierme orb se masturba - Cum te cheamă și al cui ești? - Inodorul Lelii Sunt în prima zi de grădiniță (1970?) În aer plutește un iz de mâncare la cazan... Fac cunoștință cu copiii, avem toți șorțulețe albastre cu gulere albe... Aflu că am un coleg pe care îl cheamă Pițigoi (Ovidu? Marian? nu mai țin minte) În aceeași zi tovarășa educatoare ne învață un cântecel intitulat ”Ceata lui Pițigoi”. Stăm toți roată pe scăunele și intonăm în cor ”Ceata lui Pițigoi / trece mândră prin zăvoi / toți luptători de soi / dai într-unul țipă doi / aoleu ce tărăboi / dai într-unul țipă doi...” etc. În timp ce cântăm mă uit la Pițigoi, care este chiar vis-a-vis de mine, convins cu desăvârșire că ce cântăm este un fel de imn închinat lui. Dar el nu dă nici un semn de apreciere, mulțumire etc. Dimpotrivă cântă aiurea, se scobește în nas și se uită în gol pe fereastră ... Cred că ăsta a fost primul blocaj mental din viața mea ... în aer un iz de mâncare la cazan Am x soldați în subordine. Încep să dau ordine: Soldat Cioran 1, ascultă comanda la mine! Cioran 2, culcat! Cioran 3,14, salt înainte! etc Viața, mai bine zis ”etapa terestră a vieții”, după cum spune Matei Vișniec. Pe trotuar o mașină parcată O văd tristă și obosită. După ce eu voi trece de ea altcineva o va vedea veselă și voioasă cu privirea mea din prima zi de școală Lacoonisme Cabana unchiului Tom - Cabina unchiului Tom - titlu original Uncle Tom's Cabin Ceea ce ar trebui să vezi este documentarul alb-negru care se așterne treptat în spatele ochilor mei ”Nu e ușor să scrii în aer liber, mai ales când în copaci corbii se răsucesc ca niște momițe ...” (Bacovia, Dintr-un text comun) Am cartofi da' n-am ulei și De la șunci și antricoate am ajuns la găini moarte (Taraful Constantin Lătărețu la TVR, Politică și delicatețuri, Mircea Dinescu) Magda îmi spune că sunt om de litere. Nu sunt om de litere, dar am citit, nu mult, ci cu o sete care m-a făcut să-mi amân (până acum) sinuciderea... A fost odată un om de sare un om de zahăr și un om de litere Ermetism efervescent, impetuos, insurecțional Ce se întâmplă când te încăpățânezi să-ți păstrezi mințile? Mai întâi o încordare a corzilor mentale ... Apoi? Apoi nimic. În pliantul de la Kaufland deschis la întâmplare pe masa din bucătărie, fotografia unui termos și, imediat dedesubt, o gravidă ținându-se de burtă. Și-o privește pierdută, cu zâmbetul acela... Îmi este gâtul prea uscat, aș lua o gură de metrou ... Niciuna din ideile care mă fascinează nu are capăt. Există un capăt al ideilor? Spunem că ducem o idee până la capăt, dar capătul acela nu e al ei, al ideii, e al nostru, limita ... Capabil de profunzimi insondabile bun, și la ce ți-a folosit? Ajungi acolo ... totuși nu poți rămâne ”acolo” o veșnicie un fel de fototaxie te împinge înapoi trebuie să revii și atunci revii dar te întorci mânjit mânjit de umbre mânjit de întunecimi lipsit de intimitate te zgârie fiecare colț de realitate privirile semenilor devin ace pe care petele întunecate de pe tine le absorb: tu știi ceva, ai văzut ceva ce noi nu știm pleacă! te vezi din nou obligat să te gândești la subiecte listate repertoriate revii pe segmentul de fals plat - clasamente - nume de oameni de femei de locuri - date - adrese adică tot ce NU ar trebui să te intereseze ... Ți-ai luat inima-n dinți, ok Dar ce se va întâmpla când va trebui să-ți scoți dinții din inimă? Sau poate vrei să-ți trăiești toată viața cu dinții în inimă? De înnebunit sigur că înnebunim cu toții, dar hai măcar să înnebunim frumos Scrisul ca antidot al nebuniei, dar nebunia se umflă, împinge capacul, vrea să dea în foc ... E rouă pe schele iubito cireșele-s pline cu sânge ... ”Cine iubește și spune, ăla nu e om pe lume Cine iubește și tace nici dracu n-are ce-i face” (Taraful lui George Ness) Ce valoare pot avea ”succesele”, când trăiești într-o lume care ea însăși este întruchiparea eșecului? Succes în lumea ratată Stam așa cu sufletul nevândut eu mă uitam la el el se uita la mine eu ronțăiam semințe el semințea pe sine însumi Noi nu ne-am trăit vârstele suflete ziceam noi nu ne-am trăit vârstele la fiecare vârstă am așteptat o simfonie care n-a mai venit niciodată Despre deșertul din interiorul cămilei. Propionat de clobatezol (Dermovate) ”În cadrul evenimentului am PROBLEMATIZAT cu copiii utilizarea telefoanelor mobile” Așa se ucid sufletele, în liniște, cu discreție, fără tam-tam (Angelica Iacob de la Muzeul Suțu,la RFI) Tocirea Bunului Simț prin exces de informație postări știri poezii literatură ro-mână ro-picior ro-cur Cosmin Prelipceanu: ”Mi-a vârât-o Monet!” (despre imaginea Zilei Naționale a Franței) Pesemne că moartea și-a lăsat undeva pe mine sperma ei rece de fiecare seamăn se ridică atât de politicos atât de politicos de la masă și-și ia rămas bun fără să zică mai nimic ... - n-am știut să joc jocul nu i-am înțeles regulile și nu m-am băgat - iar asta se vede pleacă absorbiți de rolurile lor de replicile lor de șlapii lor de grimasele lor de sticlele lor de bere de grimasele lor de rictusurile lor de reuniunile lor de familiile lor de dopurile din urechile lor înnegrite la vârfuri de ochelarii lor de caii lor de patriotismul lor de somnicul lor de după amiază Pesemne că moartea și-a lăsat undeva pe mine poate pe umeri acolo unde ar fi trebuit să port gradele picături din sperma ei neagră de uit cu atâta consecvență locurile prin care am bântuit culorile prin care am copilărit pădurile proprietarii mâinilor pe care le-am atins cărțile de vizită cărțile ... (- Andreea, vrei te rog să mai bagi o ureche, c-a ieșit uriaș ... - Îhî!) Corul: - Vrem să fim luați așa cum suntem! Sufleurul: - Așa cum sunteți să vă ia duba, nu io. Ce să fac cu voi așa cum sunteți? Publicitate: - Și faianța? Oricum o frecați degeaba! (mopul Hurricane Spin Scutter) dragă mamă și voi, doamnele mele roșii, care nu vă mai opriți din născut în această Olimpiadă de iarnă, din coșciugul de abanos impecabil lustruit pe care l-ați văzut alunecând vertiginos pe pista de bob ieșea o mână fluturând o batistă Aceea a fost mâna mea La revedere! ”La liziera timpului” (Gela Enea) Cine ne defrișează secundele? Conectați la corabia evenimentelor ... Surprinde-ți ficatul cu Sano Hepatic! În scris fiecare literă este literă fiecare cuvânt e cuvânt fiecare rând e rând fiecare punct e punct. În scris există liniuțe, cratime, dialoguri, semne de punctuație, cifre, simboluri perfect egale și frumos aliniate. În scris nu există firele de păr de pe marginea chiuvetei nu există rufe murdare sau curate nu există parfumuri ciorapi tampoane căcăței de pisică vânturi, valuri În scris nu există oftaturi, bătăi de inimă, uși trântite bormașini În scris nu sunt dragostile nici meduze albastre nu se zăresc iar de morcovi din zahăr ars înfipți și-apoi topiți în inima rămasă nescrisă nici urmă! În pagina scrisă curată ca lacrima și marcată ordonat cu semnele mici frumos aliniate nu există repulsie și nici vârtejul repulsiei avorturi, tampoane, căcăței de pisică nici măcar talpa roz a bunicii din vis nu există Atmosfera în rândul acestor trupe de soldăței așternuți pe câmpul alb de luptă este una sănătoasă, sportivă, cazonă, spartană. Aici nu există mucii sufletului meu secrețiile lui metastazele lui El nu se încadrează în nici o geometrie În scris nu există mări, oceane, plaje nici măcar un căluț de mare și nici senzația că în baie fiind și punând mâna pe burete ca să-ți săpunești piciorul nu vei ajunge niciodată la călcâi Toate acestea se lasă văzute puțin mai târziu ca prin ciorapul ud de mătase al primei femei. 26.07.2017, ora 12.34 În redacție liniște de căldură mare, amorțeală, vacanță, lehamite. etc. Brusc, Alex explodează: - Ce p... mea e aia mini-atac terorist? |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate