circulam într-un rover prin sânge
povesteam timpului un scenariu cu Dumnezeu
avea un nas acvilin și coastele rupte
când respirația-i aburindă
învăluia luna căzută pe degetul meu

el întreba în șoaptă focul
ce apă vrea să bea
și ruga un șarpe conectat la emoții
să oprească mașina(ca o declarație de război)
pe strada oglinzi - călătoare-n artere
prin inima mea

taifunul își număra victimele la semafoarele dezbrăcate
dragostea și obsesia au coborât cu un gest tribal
timpul s-a parcat pe trotuar lângă chopin
iar eu în mașina mea tăcută
m-am aruncat în golul
ultimului moment de serenitate
doi cu unu egal…

21 septembrie 2017