agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-25 | |
Nimic nu e cum trebuie să fie,
Ne pierdem, rând pe rând, ba inocența, Ori bunul simț și nici măcar decența Nu mai rezistă-n astă geografie. Analfabeți și agramați cutează Să-și cumpere țidule, doctorate Și-apoi se cațără prin mită la bucate Și societatea tace, cu emfază! Avem primari venali, care-n alegeri Ne mint, ne fură și se-nscăunează, Apoi pe la partide cotizează Iar șefii județeni ne țin prelegeri De cât de bine este prin județe, Prefecții stau cu dânșii-n cârdășie, Se-nvârt și fac averi pentru-o vecie Și la partid se lăfăie-n ospețe. Parlamentari, pe liste măsluite, Cu bani furați, ajung în demnitate Și-apoi își trag sinecurile toate Pentru șoferi, neveste și iubite. Partidele sunt găști de interese Þinute-n lanț, dosare și servicii Conduc o țară scufundată-n vicii Ierarhizată în secret cu trese. Justiția nu-i oarbă cum s-ar cade, Judecători primesc verdicte-n taină, Își murdăresc de zoaie neagra haină Și pun dreptatea între acolade. Procuratura face și desface, La câte-o speță toți avem cârlige, Când vrea, un Portocală tot te frige, Cu un denunț penalii dorm în pace. Că vrea și bani, excursii, sex și case, Îi pare că-i firesc, că i se cade Cât timp pe cine „trebe„ rade, Þinut la sân în clanuri vicioase. De șefi năimiți, venali și fără țară, Că-i Lazăr, că e Kovesi, oricare, Se cred prea sus că procuru-i tare, Că nu răspund la nimeni, doar pe-afară! Că-i Hildegard, Cosette sau poate Werner, Aceștia sunt români aleși de gloată Care-n felii fac România toată Și fac din România un biet chelner. Serviciile fac comerț, ascunse, Cu vieți, cu marfă și cu conștiințe, Ascultă tot, notează, au cerințe Și condamnări forțate ies ca unse. Antreprenori români, în vânătoare Cad rând pe rând să lase drumul liber Pentru străini și fiecare lider Se-nghesuie-n plocoane și oricare Numit în slujba țării e năimit, Un parazit în țara mea iubită, Să facă din român numai o vită, Să-și facă ei averi la infinit. Partidele, cu toate, sunt totuna, Parlamentarii toți sunt doar șmenarii Cu limuzine, secretare, banii Se strâng în cont că asta e Fortuna. Nici preoții nu sunt ca altă dată, Ei au făcut din slujbă un serviciu, Se bălăcesc în rele și în viciu Și pentru moarte cer grozavă plată. Postaci plătiți ne umplu internetul, Primesc material de la servicii Și-l difuzează și-n capricii Muncesc pentru acel ce dă bănetul. În alte vremuri, hoții, strânși pe bresle, Aveau respect, aveau o ierarhie, Acum toți lefegiii, herghelie, Fură de rup în fel și chip din „iesle”. Nepoți, amante, profitorii, roată, Ne umplu societatea de căpușe, Iar hoți de meserie stau pe tușă, Nici hoții nu mai sunt ce-au fost odată!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate