Nimic nu e cum trebuie să fie,
Ne pierdem, rând pe rând, ba inocența,
Ori bunul simț și nici măcar decența
Nu mai rezistă-n astă geografie.

Analfabeți și agramați cutează
Să-și cumpere țidule, doctorate
Și-apoi se cațără prin mită la bucate
Și societatea tace, cu emfază!

Avem primari venali, care-n alegeri
Ne mint, ne fură și se-nscăunează,
Apoi pe la partide cotizează
Iar șefii județeni ne țin prelegeri

De cât de bine este prin județe,
Prefecții stau cu dânșii-n cârdășie,
Se-nvârt și fac averi pentru-o vecie
Și la partid se lăfăie-n ospețe.

Parlamentari, pe liste măsluite,
Cu bani furați, ajung în demnitate
Și-apoi își trag sinecurile toate
Pentru șoferi, neveste și iubite.

Partidele sunt găști de interese
Þinute-n lanț, dosare și servicii
Conduc o țară scufundată-n vicii
Ierarhizată în secret cu trese.

Justiția nu-i oarbă cum s-ar cade,
Judecători primesc verdicte-n taină,
Își murdăresc de zoaie neagra haină
Și pun dreptatea între acolade.

Procuratura face și desface,
La câte-o speță toți avem cârlige,
Când vrea, un Portocală tot te frige,
Cu un denunț penalii dorm în pace.

Că vrea și bani, excursii, sex și case,
Îi pare că-i firesc, că i se cade
Cât timp pe cine „trebe„ rade,
Þinut la sân în clanuri vicioase.

De șefi năimiți, venali și fără țară,
Că-i Lazăr, că e Kovesi, oricare,
Se cred prea sus că procuru-i tare,
Că nu răspund la nimeni, doar pe-afară!

Că-i Hildegard, Cosette sau poate Werner,
Aceștia sunt români aleși de gloată
Care-n felii fac România toată
Și fac din România un biet chelner.

Serviciile fac comerț, ascunse,
Cu vieți, cu marfă și cu conștiințe,
Ascultă tot, notează, au cerințe
Și condamnări forțate ies ca unse.

Antreprenori români, în vânătoare
Cad rând pe rând să lase drumul liber
Pentru străini și fiecare lider
Se-nghesuie-n plocoane și oricare

Numit în slujba țării e năimit,
Un parazit în țara mea iubită,
Să facă din român numai o vită,
Să-și facă ei averi la infinit.

Partidele, cu toate, sunt totuna,
Parlamentarii toți sunt doar șmenarii
Cu limuzine, secretare, banii
Se strâng în cont că asta e Fortuna.

Nici preoții nu sunt ca altă dată,
Ei au făcut din slujbă un serviciu,
Se bălăcesc în rele și în viciu
Și pentru moarte cer grozavă plată.

Postaci plătiți ne umplu internetul,
Primesc material de la servicii
Și-l difuzează și-n capricii
Muncesc pentru acel ce dă bănetul.

În alte vremuri, hoții, strânși pe bresle,
Aveau respect, aveau o ierarhie,
Acum toți lefegiii, herghelie,
Fură de rup în fel și chip din „iesle”.


Nepoți, amante, profitorii, roată,
Ne umplu societatea de căpușe,
Iar hoți de meserie stau pe tușă,
Nici hoții nu mai sunt ce-au fost odată!