agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-30 | |
1.
Mi se părea Şi culmea N-a fost doar o părere A fost chiar aşa Nu te lua după titlu Se va vedea mai târziu Când eu n-o să mai fiu M-ai întrebat într-o zi Cum îmi aniversez eu ziua de naştere Şi n-am apucat să-ţi povestesc tot Aşa ţi-am promis Că te voi duce-n aniversările mele Din zece în zece “Suferă şi pătimeşte Şi-ai să auzi iarba cum creşte” Când am împlinit 10 ani Mi-a promis mama că-mi dă 25 de lei Să-mi petrec cu prietenii mei Cu o zi înainte Vorbisem cu prietenii mei Să mă aştepte pe malul Mureşului... 2. într-o zi deşteapta de Ponna s-a oprit în faţa tabloului “Dorra şi Manechinul din lemn de gutui” şi-a început să latre a rămas foarte mirată că Dorra, din tablou, nu-i răspunde Şi-a început să latre la mine am avut norocul să vină Dorra la noi şi să văd în ochii ei Universul iubirii al fidelităţii şi-al maternităţii 3. Bat valurile-n Ţărmul Înalt Gândurile mă iau cu asalt Acesta a fost gândul dintâi Un fel de revelaţie O provocare Să facem o livadă La gândul acesta Ai venit şi Tu Şi-ai zis În felul tău Pe lângă livada cu pomi Să facem şi o vie Şi toate la un loc Să le facem să fie Viaţă-n poezie În care să ucenicească ele Trăirile din tine Din mine Ale noastre Fericirile Vremurile Adevărului viu Pun lucrurile la un loc sigur Am cules împreună pietre şi scoici Ţi-ai acoperit urechile cu cochilii Am lăsat Mărul Prieteniei La răscruce de vânturi Pe faleza de la Casino Acolo unde minunile se ţin lanţ Şi cu lanţul acesta Se scoate apa din fântâna Micului Prinţ Adică din deşert 4. Din ce în ce mai multă lumină Cuvintele-şi făceau magia-ntr-un fel al lor Pe care încerc să-l descopăr acum La prima oră a dimineţii Eram într-o întâlnire astrală - Stai George pe scară nu te mai ascunde după cireş George s-a aşezat pe prima treaptă şi m-a întrebat: - De ce sunt făcuţi oamenii, Mircea? şi eu i-am spus că-s făcuţi ca să fie Tu eşti omul care meriţi ceva ce încă nici nu ştii ce-i mai bun din inima ta Şterge toate capriciile şi-n locul lor pune lucrurile aşa cum sunt Constanţa, Joi, 28 martie, 2019
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate