Dincolo de limitele ființiale se poate afla grandiosul cu posibilități nenumărate de a fi valorificat, căci grandiosului îi repugnă limitele afectate de coerciții ce fixează libertatea de legi.
Grandiosul influențând spiritualitatea o propulsează înspre misticul înțesat cu meta-uri și o gândire grandioasă sondează universul a cărui substanță vrea s-o grefeze pe substanța inferioară a omului, cu scopul ca oamenii să vibreze pe frecvența universului.
Să inserăm în matricea omului grandiosul alături de exponențial, esențial și vocațional, căci grandiosul are valențe de superlativ și vrea să treacă dincolo de autodepășire.
Grandiosul asimilează perfectibilul pliat pe asimptotic și care definește hiperbola voinței corelată cu tenacitatea, dârzenia și perseverarea.
Grandiosul construiește din uluitor concepții de mare cuprindere și are propensiune la necuprins, nemărginit și neatins, pe care ar dori să le umple cu substanța sa în expansiune.
Minusculul are înclinație înspre minimul ce micșorează calitățile, vocația, travaliul și potențele și care reduce spiritualitatea la un spiritual derizoriu care nu are nicio influență benefică asupra vieții în care s-a încuibat minusculul.
Conștiența nu se poate extinde în pretutindeni dacă este obnubilată de minusculul de care se atașează iluzoriul înnegurând percepția, senzorialul și conștiința.
Minusculul divide ființa în elemente ale ființării eterogene și disparate care disipează energia ce este sursa dinamismului, astfel minusculul induce letargia, pasivitatea, torpoarea și inactivitatea, iar neputința sa destramă potența, vigoarea, vitalitatea creative și înțesează imaginația cu clișeele absorbind superficialul, platitudinile, mediocritatea și vetustul.
Vetustul atrage minusculul oripilat și vulnerabil la involuție și minusculul proliferează în stagnare la fel ca vetustul.
În minuscul se înghesuie diminutivele, pe când hiperbolele se adună în grandiosul racordat la evoluție, inedit și plenitudine și care este sursa temelor universale pe care le explorează creația.
Substanța minusculului nu poate umple golurile ființiale pe care grandiosul le preface în nimicnicii și din lipsă de substanță minusculul se conectează la gregar căruia îi absoarbe substanța troglodită.