agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-10 | |
1.
M-am gândit să tac, şi am tăcut Până când n-am mai putut În pahar, abia de-a rămas, o picătură de tăcere Am dus paharul la buze şi-am băut-o încet De s-a uscat paharul O singură picătură-n pahar Şi m-am îmbătat de tăcere Ştii cum e să te iubească o tăcere Până când devii una cu ea? Tu şi tăcerea ta aţi tăcut Până când n-aţi mai putut Tu ţi-ai adus aminte că-i 10 Mai Tăcerea ta şi-a adus aminte de Dorra De cai şi de Regele Mihai Tu ai scris scrisori de 10 Mai La toţi prietenii tăi Tăcerea ta ţi-a citit Din Regele Mihai “Am văzut că oamenii nu mai ştiu să discute. Ori se închid în tăcerea lor, ori se ceartă.” Prima scrisoare ai trimis-o la Arad Pe strada Meţianu, numărul 2 A doua, tot la Arad, Pe strada Eminescu, numărul 8, A treia scrisoare ai scris-o într-un Poem… 2. Eu singur nu pot schimba lumea Dar pot arunca o piatră-n apă Să stric oglinda apei Să fac vălurele Bune sau rele Dar să stiu că sunt făcute de mine Asta-i conspiraţie, ai zis tu Pătrunsă de momentul solemn de poveste Cum n-a mai fost şi nici nu este Dar sigur va fi pentru că aşa trebuie să fie „După multă aşteptare, trebuie să iasă unul mare” Aşa spunea Pişta, vânzătorul de loz în plic de pe Meţianu Forfotă mare era pe Meţianu, când Pişta striga Şi-n jurul lui se strângea lumea Ca-n jurul lui Petrache Lupu de la Maglavid 3. Azi când toate par că-s spuse şi nimicul prinde rost Îţi vor povesti trei gânduri ce va fi şi tot ce-a fost Te rog, vreau să-i scriu lui Harvey Keitel Dacă-l găseşti pe fb, am nevoie de adresa lui de mail din ochiul lui Orfeu porneşte o rază de curcubeu delfinii Infinitului s-au regăsit în sfârşi în tăcerile albastre dau de ora dimineţii când un bard tăia din clipă trei bucăţi de Infinit împărţind din rest fărâme un suspin desăvârşit din cortina căzută teul nimeri în clepsidra cu cele rămase croitoresei de licurici care făcu pelerina manechinei Corina fata cu manechinul din lemn de gutui la orele 17:34 în punctul de întâlnire umbra ramurilor vestitorului va da rădăcini pietrei unghiulare sărbătoarea măslinului o vom face-n amphiteatrul de piatră de era doar atât tot n-ai fi ştiut cum este cântecul mării pe stradela vântului în vocea din ochiul peştelui când plouă cu soare şi curcubeu pe străzile vocilor noastre se va vedea cum am reuşit Portretul cu cercelul de scoică în urechea stângă 4. ...Scaunele-şi aşteptă oamenii. Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuţa sănătoasă. O mângâi pe semnul alb de licornă. Lumea trece pe lângă noi, grăbită. Semnele erau, de acum, bune. Pe firul dintre haos şi ordine mi-a făcut bătrânul nodurile lui marinăreşti, cu stări sufleteşti şi cu super-lună, cum a fost acum, pe 7 mai. Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuţa sănătoasă. O mângâi pe semnul alb de licornă şi-o iau în braţe. Şi toate-s adevărate. Păsările dadaiste au început să ciugulească de colo-colo. Una din ele a ajuns la păpădie. Suflă, a zis păsărica, şi-o rafală de vânt a suflat şi-a împrăştiat seminţele-n zările nevăzute ale hazardului, câteva ajungând şi la vânzătorul de loz în plic. - Alege, Mircea, un bilet câştigător, zice Pişta. Învârt cu mâna-n borcanul cu bilete şi iau în pumn trei din 10. Le frec pe râd pe bulina capsei şi mă opresc la un bilet. - Acesta-i câştigător, zic eu. - Eu pun un leu, zice Pişta. - Şi eu pun doi lei, zice maestrul meu Sever Frenţiu, cu care ieşiserăm să cumpărăm pânze şi culori . - Să le luăm pe toate trei, zic eu ştiind că merită riscul. - La toate trei, merg şi eu cu doi lei spune vecinul meu de scară, Ştefan Zicher. Evident că lucrurile s-au complicat. Cele trei bilete au fost câştigătoare. În borcan au mai rămas 7 bilete. Le iau eu pe toate, spune Bătrâna cu colivia şi capcana de şobolani, care-l însoţea pe Pişta, specialistă-n alba-neagra şi care se băga-n jocul de loz în plic doar să-i incite pe gură cască. Evident că Ştefan a muşcat momeala. Ce s-a întâmplat, povesteşte el într-o piesă de teatru care s-a jucat la Arad, cu ocazia unui vernisaj al lui Sever Frenţiu... 5. La butuc, între scrisori, arunc undiţa în buza stufului şi aştept să vină crapul, să ciupească. De la Io, primesc o scrisoare liniştitoare. Tati, am văzut că-l cauţi pe Harvey Keitel. Sper că nu te grăbeşti să-i dai lui tabloul “Fata cu cercel de scoică”. Tim spune că-l vrea în colecţia noastră. Ştii bine că ai crescut o leoaică în mine. Simt că sunt stăpână pe situaţie atât la servici cât şi în viaţa personală. Nu-mi este frică de eşecuri sau de greutăţi. Pentru Harvey, cu Tim, cu Mircea, cu Matei şi cu Alexandru, faceţi o piramidă de căutare şi lucrurile se vor strânge-n bila ta albastră pe care, de aici, o văd în fereastră... Astăzi, la ora 4:01, voi merge să semnez actele pentru căsuţa mea... Salutări lui Picasso, lui Tom, Linda şi lui Mamitza... Ai grijă grijă de tine... 6. mi-a venit gândul să-ţi scriu cu ajutorul tău, să aflu pe viu ce mai face teiul din Copou? mai are ramuri care să facă flori? eu, ce pot să-ţi spun marea-i acolo unde-o ştii în spatele unui deşert care anul acesta s-a umplut de maci sălbatici |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate