Eu îmi trăiesc prezentul
În care îţi spun toate acestea
Pe o pânză albă, pictez ochii tăi
Şi zâmbetul din versul tău de Primăvară

Când ies la peisaj, aleg un punct al zării
Care funcţionează ca un Buton al Uitării
Doar îl fixez cu privirea
Şi Amintirea ţâşneşte precum o arteziană
Care se joacă
Cu mintea şi cu inima mea


Cultural, mă simt ardelean
Vorba mi-e legănată şi alintată
Puţin cântată şi negrăbită
Spiritual mă simt om al mării


Când vântul face să cânte marea
Voi crede şi eu că există
O Scenă a Vieţii pe care interpretarea este
Aşa cum ţi-o doreşti tu
La vedere, ca cea de pe Plaja cu suflet
Scrisă zi de zi, pe zmeul de hârtie
Cum este cea de pe pagina de facebook
În care Tu şi Doamna Singurătate din Insula de Mâine
Interpretaţi "un cântec şi un lătrat de câine"

Vorbeam de clipa lungă din povestea dorului
Care creşte-n peisajul Tympului cu Codrul lui
Azi un Plop, mâine o nucă, dintr-un nuc, sub salcie
Şi stejarul dintr-o ghindă într-o zi de salvie

Da, da, daaaa, Matematicarule
Le spui tu, de multe ori, ziceri- dodii
Zicerile tale sunt pline de seminţe
Ca nişte rodii
Vorba doamnei cu Geamantane
Sămânţa Bucuriei se cultivă cu dragoste
Fără reproşuri, fără rest, cu numere întregi
În clasele de resturi modulo 12
Trecem toate lunile anului
Şi-n rostogolirea bilei pe scară
Până diseară, bila se opreşte la piciorul patului
Unde cineva dă replica cu vaporul
Nu spun cine, dar se poate ghici:
“de ești eternul călător/ rămân cu tine pe vapor."


Să nu risipim vorbele cu tâlc în deşert
Crezi că Goethe a spus într-o doară că
"Nimic nu este mai preţios decât ziua de azi."?
Sau vorba românului: "Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi"
Chiar Akî, în multe ziceri, de la Farul Genovez
Zice-n laudele sale, poţi să crezi sau să nu crezi
"Nimic nu e mai important ca azi"
Motto: “Poveştile cu motiv de pictură au câteva ture avans
Eu sunt Zece, Tu eşti Unsprezece
Mereu cu un pas înaintea mea”

Dincolo de Pescăria din Mamaia, Digul
Dincolo de Dig, Farul Genovez
Dincolo de Farul Genovez, Insula cu Stuf
Dincolo de Insula cu Stuf, Insula de Mâine
Din Insula de Mâine, un cântec şi-un lătrat de câine
De la Ultima Pescărie
Acolo unde avem noi
Casa şi atelierul lui El şi Ea

1.Dorm pietrele la mine-n colecţie
Primesc de la ele o lecţie
De stabilitate şi de iubire
Cum numai piesele de colecţie
Pot să o facă

2.Spune tu, mamă,
Cum îţi sună chestia asta?
Dacă tu zici, mie îmi sună foarte bine
Dreptul asupra ta, aici, pe pământ
Este dreptul tău
Dacă tu zici, asupra gândului tău
Doar Ea, inima ta ar mai avea un drept
De îndreptare, în caz de eroare

3. Matematiceşte vorbind
Gândul şi cuvântul merg mână-n mână
Femeia de la Pescărie
Trăieşte în Pictură, Dragoste şi Poezie
Cu versuri pentru gând, pentru vânt, pentru ploaie,
Ţărm, mare, dig, cântec şi cel mai mult
Pentru Ea, cea care locuieşte în mine

4. Trece omul meu călare, peste punte, spre izvor
E vremea să ne luăm în serios
Să nu mai întoarcem gulerul pe dos
Şi nici să nu ieşim pe uşa din dos
Cinci linii de portativ, cu cheia sol şi însemnări de subsol
Un gând cu şoapte şi un concert minor în sol major


5. În nici o limbă nu sună mai frumos cuvântul mamă
Frumos şi duios, aşa cum sună în limba română
În cuvântul acesta se strânge toată copilăria
Acolo unde inocenţa şi bucuria iubirii
Sunt în tainele adânci ale firii


6. Avea mama slăbiciunea încrederii şi-a iubirii
Avea încredere în toată lumea, iubea pe toată lumea
Mama găzduia la noi
Tot Bocsigul care venea la piaţă, în Arad,
Casa noastră avea-n permanenţă prieteni şi musafiri

Mama avea grija casei, grija gospodăriei
Mama trebuia să aibă flori, gâşte, găini, raţe
Aşa cum tata trebuia să aibă porci, vaci, cai, iepuri şi porumbei
Grădină cu zarzavat, livadă şi stupină
Veneau la tata sătenii să le facă lăzi de albine şi rame pentru faguri


Niciodată n-a lipsit la noi în casă
Mierea de albine, făina, ouăle şi vinul
Gospodăria avea un câine, o pisică, o colnă, un pod, o pivniţă
Când mă întâlneam cu Îngerul
Mă întâlneam în gospodăria de la Voivodeni

7. O singură dată s-a întâmplat altfel
Toate au ajuns să fie
Trei poveşti şi-o poezie
Dorra se uită-n ochii mei, cu iubire
Ponna mă latră să o iau în braţe
Marea cântă, Ponna latră
Un cântec şi-un lătrat de câine

Aşa-i place mamei
Să picteze vânt şi apă
Să facă cu ele un şir de picturi
Precum sfinţii de la Iconostas
De la diptic la triptic
De la triptic la şeptic
Cu pălăria lui Radical
Plină cu flori de câmp
Şi de pământ

Nu de altceva, dar a venit vremea
Se simte aceasta în aer
Tu n-ai simţit?


Constanţa, 8 Martie, 2022
(Un pom cu ziceri şi porumbei)