de la înaintaşii din partea tatălui am primit câteva hectare de pământ, o biblie şi un pistol. mă uit prin ţeava pistolului şi văd epoca paleolitică dezvoltându-se către mezolitic şi culminând cu neoliticul, uluitoarele statuete de gânditori, hora de la frumuşica, spectaculoasa şi rafinata ceramică de cucuteni, apoi totul se taie, artefactele dacice sunt cenuşii, urâte, epoca medievală e sărăcăcioasă, chircită, cu o cultură creştin-ortodoxă… oare de ce nu se cântă muzică populară în biserici? nu om mai fi de un neam cu îngerii?


(corul:
vizită - excursie. sat. câmpie. generaţia de 70 de ani.
- "câinele ăla din câmp a mâncat ceva?"
- "da, da!"
- "păi nu te-am văzut să duci vreun pachet cu tine..."
- "eh, i-am curăţat nişte porumb."
- "cum porumb?"
- "mi-a spus un vecin; şi câinele lor mănâncă porumb."
bărbatul stă o clipă să se dumirească: "cum să-i dai porumb?"
femeia ridică din umeri: "fi-ţi-ar câinele al dracu', tu n-auzi că a mâncat porumb? dacă nu îi plăcea, nu mânca..."
- "păi, o să te leg şi eu două săptămâni la şira de paie şi, când o să mă întrebe vecinii «de ce mănâncă nevastă-ta paie?», o să le zic: păi, dacă-i place!...")


între ziduri, o populaţie timidă, violent de timidă, îşi târşâie picioarele; nu se deplasează între punctele a şi b, ci se fâţâie, trăieşte din improvizaţii, din tunuri, dacă se poate - prima coroană a regatului româniei a fost făurită, nu-i aşa, dintr-un afet de tun; justiţie relativă, nu judeca pentru a nu fi judecat, dar o comunitate din care dispare dreptatea este pe cale de disoluţie - aici putem vorbi de înaltă trădare sau de prostie, sau, cum adevărul este întotdeauna la mijloc, de înaltă trădare din prostie - acest popor îşi merită soarta, poate că nu e vorba totuşi despre popor, cu cei ce au fost şi cei ce vor veni, ci doar de un accident legat exclusiv de generaţiile în viaţă, dar viaţa este în esenţă simplă şi până la urmă mă întreb: dacă ei au dreptate?