uneori îmi livrez propria corespondență;
o fac dezvelind straturile din mine, iau un gând și-l pun în cutia poștală pe care o las să vibreze în torace.
mi-a venit ideea când s-a aflat că toată ambrozia au păstrat-o zeii și pe toții zeii i-au cântat oamenii.

când s-a aflat cântecul n-a mai căutat nimeni nemurirea.

azi mi-am livrat o scrisoare pe care am scris-o în timpul eclipsei,
atunci când zeii se-ascundeau.

deschid și citesc:

“de ce ți-ai dori să fii creator când poți fi euglenă?”