Frățiorul vitreg legăna zilnic o păpușă, sora nenăscută era nerăbdătoare, așa se auzea. Timpul picura nervos, Mihai o iubea mai mult decât fratern. Nimeni nu a înțeles strălucirea macabră din ochii lui, pentru că, în preajma tuturor, el se îngropa în personaje, pe care le trăia în cercul teatrului, se agăța de ele ca de niște psihoterapeuți. Într-o zi, l-au găsit spânzurat de calorifer, a lăsat o inimă de carton ca un zmeu în mâinile păpușii, un pick-up se rotea într-un amestec sonor de thriller și jazz.