Eram copii
iubitul meu bombastic
cand recitai Othelo foarte plastic
pe niște scări de bloc în rolul tău de lord
deși frecvent, pe rime, erai în dezacord

Nu m-ai crezut
atunci când ți-am promis
maurul meu gelos și pe-o albină
că fug cu tine-n lume
la Paris
și fără Ford, și fără cal sau flori
culese clandestin
din vreo grădină

Dar n-aveai bani
iar eu n-aveam permis
când tu duceai gunoiul pe furiș
chiar te-am văzut scriind un mare „DA”
pe lista mea cu vise de artistă
descrisă clar în zațul
de cafea

Blocați o vreme-n liftul
ruginit
cu replici de batistă șifonată
da, te-am iubit și când cu apă plată
m-ai amăgit cu versuri
ce alb le-ai chituit

Îți promiteam că n-o să-mperechem
cu alte rime vise
când sărim
l-aveam pe Eminescu eponim
când te rugam cu glas de Veronică
cu r-ul spus din zbor de rândunică
îmi recitai terestru
și dulceag

Cât de păcat, iubite
că ți-ai frezat frumos
pe creștet implant
versul, o marfă de import
cu vorbe prețioase
într-un context spumos
de frișcă efemeră
ca moțul de pe tort

Ce tragic e că tu mă vrei aprinsă
ca jarul sub un pui
la rotisor
dar fredonezi Fuego
și sunt stinsă
când pomeneșți
de mama că ți-e dor

Te vreau
iubitul meu maur pufos
să mă adori
când îți descriu cromatic
bugetul în Excel
e fabulos
iar tu să-mi cânți
un ”Let it be”
dramatic

Intrat în insolvență
din greșeală
un domn cu barbă gri
și epilat pe spate
cu gânduri ce-aparenţele
înșeală
dai faliment
pentru singurătate