În mijlocul cortegiului tații
își țin fetele în brațe
(cruci de dinainte de lemn)
mamele - fiii la sânul cu lapte dulce
orfanii - familiile sub căciulile
trase pe ochi și urechi.

Ei, toți, sunt mai singuri decât mărul
iarna.

Pe cruce stă scris "Dumnezeu".
Peste ușile balcoanelor
și guri de canal se așterne
jalea bocitoarelor.

"Și pe noi cui ne lași?"
El nu răspunde, ocupat cu
dreptul divin de a muri.