Îmi picură luna în suflet
pe clapele lui Beethoven
ating sunetele cu mâna
și le sărut cu buzele-mi fierbinți
ducându-mă, astfel, în timpuri
când număram anii pe degete
la răspântia de drumuri
a casei mele,
unde stejarul din colțul de drum
îmi leagănă visele în sunet de lună plină.
Uite! ea este acolo sus,
cerne poleială peste gândurile mele albe
Prin frunze de foc și suflet
țes inocența din mine
mâncând luna ca pe un tort
plin cu banane aurii,
cu poleială cu tot
în gânduri de înger.