Acest eseu nu este răspunsul unui scriitor frustrat! Nu, pentru că, într-un astfel de domeniu în care nimic nu este sigur, nu poți fi cu adevărat frustrat. Întotdeuna ai la îndemână două variante: poți fie să te consideri neînțeles, fie să spui că până la urmă nu îți pasă de ce cred ceilalți. Iar aceasta din urmă este dacă stăm să ne gândim mai bine, o opțiune perfect justificabilă.
Așadar, acest eseu a fost scris ca o reacție la "noua literatură" care astăzi face legea. Acest nou val este valul scriitorilor banali! Da, banali, pentru că majoritatea autorilor de astăzi scriu pentru comerț. Cărțile care în ultimul an au făcut furori sunt cărți simple, penibile, cărți scrise parcă de niște elevi! Fenomenul este general, iar cărțile care apar ca ciupercile după ploaie la fiecare nou târg de carte nu au substanță. Vedem cum atâtea edituri apar, vedem cum atâtea nume necunoscute sunt promovate pe toate canalele... Și doar pentru că aceștia scriu convenabil, doar pentru că aceștia scriu facil... Poate că un scriitor ca Dan Brown are milioane de cititori, dar câți dintre acești cititori știu să citească cu adevărat!? Constat cu tristețe că proza în general se transformă în film de acțiune, eseul se transformă într-un documentar riguros, iar poezia se transformă într-o telenovelă lacrimogenă sau, după caz, într-o manea! Autorii nu mai scriu pentru că simt nevoia să scrie, ei scriu pentru a fi cumpărați, pentru a șoca! Sunt foarte puțini însă cei care reușesc să impresioneze sau să șocheze cu ideile proprii! Cei mai mulți împrumută. Și este trist, pentru că nu mai contestă nimeni astăzi ideile predecesorilor, nu mai există oameni care să creeze teorii noi. Nu, toți căutăm o teorie la care să ne adaptăm ideile, în loc să ne creăm propria teorie!
Citiți puțin noile volume de poezii... Veți vedea imagini fantastice, jocuri de cuvinte răvășitoare... Dar atât! Idei sterile și banale îmbrăcate în figuri de stil. Cam asta este poezia modernă... Și atunci trebuie să preferăm poezia veche, la care adormeai citind-o, dar măcar înțelegeai din ea o filosofie, filosofia poetului! Mai bine așa, decât o înșiruire de cuvinte "frumoase".
Unde mai există astăzi filosofi precum Kant, Blaga, Bergson, Sartre...? Unde mai există în tânăra generație scriitori precum Murakami, Kadare... Și aici nu mă refer în nici un caz la stilul lor. Înțelegeți că, atâta timp cât încerci să creezi un sistem, nu ai de ce să te temi de greseala de stil. Nu mai contează stilul, contează doar ideea. Pentru că o idee sclipitoare rămâne sclipitoare și dacă este îmbrăcată în cel mai vulgar limbaj, în timp ce reciproca nu este în nici un caz valabilă!
Cineva va spune mai mult ca sigur că nu mai poți crea ceva nou, că totul a fost deja spus. Poate că multe s-au spus, însă vă amintesc că asupra cuvintelor nu există monopol. Nu te poate împiedica nimeni să folosești un cuvânt, nu te poate împiedica nimeni să atribui ce sens vrei tu acelui cuvânt! În filosofie și în literatură, nimic nu este sigur! Ești liber să creezi, ești liber să contești. Tu vei oferi argumente în sprijinul afirmațiilor tale și tu vei fi sancționat de către cititori în funcție de priceperea sa!
Noi suntem noua generație... Noi suntem generația care nu este de acord! Să creăm, să spargem tiparele (până la urmă, un haiku de exemplu este o poezie pe care vrem noi să o intitulăm așa și nimic mai mult!), să ne manifestăm. Un scriitor nu creează pentru cititorii săi, creează pentru el! Cui îi convine bine, cui nu... Ei, nu toți pot să fie la același nivel!