a inghetat marea..
nici nu iti poti imagina cum..nu sunt nici cuvinte nici fotografii care sa descrie valurile inghetate...furia neclintita a unei marii neclintite pe timp de furtuna....superb..
am mers pe mare...am vazut apa tremurand pe sub gheata de sub picioarele mele...si stii ce era cel mai uimitor?....nu apa inghetata..nu stabilopozii transformati in stalactite..nu valurile de zapada...ci pescarusii..la fel de lipsiti de grija ca intr-o clipa de august sufocanta...asta doar pentru ca ei iubesc marea prea mult sa o vada mai mult sau mai putin frumoasa...si o cunosc prea bine sa isi mai strige mirarea in gura mare...ei acum isi arata mirarea in zboruri...asa iti dai seama cat ii incanta marea..
si cerul de atunci era senin nebuneste pentru o zi geroasa de ianuarie...mi se taia respiratia...am murit de vreo cateva ori de bucurie..de mirare...si apoi era sa mor odata si bine...din lipsa de iubire,din lipsa de doua brate care sa ma ajute sa cuprind orizontul...si nicicand nu m-am simtit mai singura decat atunci...si pot sa jur ca eram mai inghetata decat marea....si ma trista decat stabilopozii carunti....
...acum s-a mai incalzit afara...s-a mai incalzit si marea....dar nu s-au schimbat prea multe....portul a devenit iar murdar si urat...si eu...ooo..eu sunt la fel de inghetata ...doar ca acum astept primavara sa se indragosteasca si cineva de mine asa cum sunt pescarusii de mare