Mă întreabă unul altul când ies pe piață cu o nouă carte, scriitori, lectori, corectori...
"Cred că niciodată, mi-am retras ultimile manuscrise,, chiar nu mai am chef de ieșit la rampă... mi-e prea dor de mine... și apoi exist prin reviste, am scos o carte, ajunge...
Atunci, în numele Iubirii cartea trebuia să apară... avea de apărat Iubirea... și-a împlinit rostul... în rest, scriu pe poezie.ro, când îmi permite timpul cotidian, uneori (rar) și prin alte locuri... mă așteaptă culorile... poezia mea, va rămâne a mea... am eu motivele mele.. poate post mortem, dacă nepoții vor descoperi că în omaeni mai există iubire... să publice ei... eu nu am chef de nici o publicitate gratuită... nu dau plăcerea anonimatului, la care cu greu am ajuns, pe nici un loc public..."
Știu și eu, am răspuns într-un fel și aici, curioșilor cu care nu mă voi întâlni... Voi scrie poezie dacă îmi va mai dicta sufletul vreuna... pe aici pe net... pe hârtie, pe foaie de ziar sau revistă, sau in vreo carte - nu...
N-aș putea asista la incinerarea sufletului meu, care e totuși nemuritor...
Lutul, risipească-se, dar nu și spiritul...