• 10 .Lampa mica. Sa termin toata colectia de pixuri pelikan si trei pungi de eugenii la un leu, e un vis mai vechi de-al meu ce nu l-am spus nimanui.Mi-as dori sa scriu la veioza mica.Sa nu deranjeze, sa nu deranjez.Am avut una cand eram mic da era cu bec de 100w si ma orbea si-mi face ochii rosii.mi-as dori una micuta sa pot sa scriu sub patura inainte sa adorm.Atunci cand ma petrec tot felul de propozitii ce nu le stiu sa bata la poarta ziua, in amiaza mare, doar cand e vorba sa-mi disturbe linistea desi dupa spusele colegului meu drag de munca, dorm si ziua, dorm in papuci, in tocul usii prafuite de la locul ce ma leaga de el.
• Cafeaua e amara.Azi am aruncat-o pe zapada alba de m-a poticnit plansul caci fara aparare, fara motiv, am murdarit-o.Ba era amara....mi-am spus precum o scuza, da era amara, eu stiu cum e amara.De altfel de asta v-am si spus ca sa ma simt un minut mai bine.Sa spal rusinea si vina ce-o port.Am mai mancat si alunele celuilalt coleg dar asta nu m-a marcat.Nu mi-a dat nici o mustrare.E fara personalitate.Oricum erau prafuite si el oricum imi fura secundele dand vina pe mine, oricand si-n orice context.Sunt barfitor acum, dar terbuia sa spun, nu imi da nici o bataie de cap.Am vazut asta in ochii lui vicleni.Nu-i vina mea.El isi poarta privirea peste mine.Dar gata, nu mai vreau sa fiu rautacios.Vreau o veioza, o lampa mica, atat, nu colegi de munca, sefi, injuraturi, mustrari, praf in urechi, bataturi, apa in papuci, termeni limita, proiecte, semafoare rosii, frig in oase, dureri de genunchi, amenzi pe transportul cailor ferate si nu numai; priviri intepatoare; priviri viclene ce ma devoreaza, zgarieturi pe pielea mea fina si degetele mele de pianist, ochi mijand plangaciosi la geamul murdar dar gustos al cofetariei de pe strada plina cu bunatati; nu mai vreau sa mai am nevoi.Vreau o veioza, o lampa mica, rosie cum am avut in clasa a-ntaia.Atunci aveam veioza, ochi rosii, frunte senina si viitor.Azi am ramas numai cu ochii care se afunda.Nu v-or sa vada, s-au plictisit, de rest, de mine, de imprejurimi.Nu v-or sa mai vada, sa simta, sa traiasca.
• -Ma spal.Ce rezolv cu asta?Dau praful ce o sa-l imbrac maine.Atat.Nu voi fi altul nicicum.Ma gandesc ca daca renovez asa cum m-au invatat mai marii mei, o sa fiu mai implinit.Oare?Bine, am sa pun dusul.Pe cuvant.Am sa ma spal atunci stand in picioare.In picioare stau si la locul de munca.Fac varice.Nu-mi plac oamenii cu varice.Nu-i urasc ca cine stie de unde au luat, poate de la un second sau 39? Cine stie, dar nu ma puteti obliga sa-mi si placa.
• Plus ca acesti oameni, dupa cum am observat, in timp, devin obezi, adica numa' stau si se unfla, devin ranchinosi, invidiosi si zgarciti.Mi-e frica de ei.Oare sa mai pun dusul?Sa stau jos la munca?Asta nu pot ca daca ma vede urla la mine.Cine nu urla, nu munceste.Cine nu urla si injura e ingrijorator.Cine injura, urla si nu munceste, are o functie ceva, un cap de serie.El e miscarea pe acolo.Nu mai e un simplu salopetar.Dupa ce-mi iau veioza, macar o lampa micuta rosie ca in clasa intai, instalez dusul, promit sa incep, ce-i drept timid sa-nvat sa urlu.Maca atat.Nu-mi place sa-n jur.Cred ca nu v-oi putea fi niciodata o "miscare" pe-aici, pe colo, pe undeva oriunde.Oriunde.Intr-o hala de salopetari.Desi o sa am veioza, sau lampa desi o sa fiu un burtos libidinos cu varicela, tot nu o sa pot sa fiu cineva, nu stiu sa-njur.
• Lumea noastra o vad ca pe ceva ce un alt eu se poate bucura de ea, se poate infrupta fara limite si remuscari.Un pic invidios si rautacios, ma intreb in sinea mea de ce nu pot fi eu acel eu cel fericit si ghiftuit cu acel noi, cel perfect din acea lume a celuilalt eu al eului meu.Oare eu, mai sunt sau acel eu din acel mine nesigur din acel eu , ma conduce?Care din fiecare sunt?Un SUNT greu ce nici nu cred ca exista.E un cuvant cu o conotanta prea sigura, prea rigida, stabila.E limitat.Nici nu cred ca exista in dictionar sau un dictionar.Ce rol are "sunt", "-Eu sunt?", ce inseamna?, de unde stii?, cum realizezi?, cum poti verifica? si la fel cum demonstrezi?
• E real "eu sunt", la fel cum ma intreb cat de adevarat e realitate? si la fel cum e adevarat?, cat de fals e adevarat?
• 70 de metrii de cant pentru palul lucios putea fi real, a fost dar l-am stricat.Peste ceva timp nimeni nu-si va mai aminti nimeni ca a existat, la fel cum acea pufaitoare de trabucuri de contrabanda cubaneza, obisnuita prin grele incercari putea sa ma mintadespre cei 400 de ani ed existenta.
• Spuneti-mi ceva real, adevarat, fals.Maine, ma trezesc dimineata sa plec sa nu intarzii.De frica injuraturilor, apostrofarilor si a tuturor jignirilor aduse mie.Dar daca totul e un vis?Un somn adanc.Am plecat de pe terasa insorita, dupa un mic dejun copios si dupa orele de tenis de camp luate in particular pe propriul gazon frumos amenajat, asadar am plecat sa-mi fac siesta.In propria casa asta nu inainte sa fac cele zece ture si trei sferturi pana la bara cu scari si trepte de marmura alba a piscinei.In prealabil spunand-u-i menajerei sa nu ma deranjeze in timpul somnului de frumusete.Si totusi nu-i asa ca fiscul i-si v-a aduce aminte de mustrarile scrise luate in calatoriile cu transportul de persoane al cailor ferate si masochismul vedental v-a face ca foliile sa se transforme-n miresme albe, dalbe albe si procurori.
• Mai bine in saracia drumetului de pe niciunde.Lasa ca pana la urma pun dusul la jumatatea peretelui sa pot face dus culcat nu in picioare