Totul este ireal:
Privirea refuzată la amiază,
După cantina ordinară,
Este la fel de adevărată
ca și trăirea inconștientă.
Nu sunt lucid de mine..
parca-ș avea cel puțin 10 trăiri alternative
pe-aceeași unitate de timp;
Cred că aș da, la un moment dat,
Viața,
Să o trăiască altcineva..
Sunt ca salcia de Dunăre:
Nehotărată,
Jumătate rădăcini în pământ,
Jumătate rădăcini în apă.
De moare,
și e drept că moare prematur,
Are avantajul că putrezește repede,
Urma i se mătură la primul șuvoi de apă,
și de are noroc,
Devine pământ.