Departe...tu și eu...două suflete în căutarea unui vis.
Așa ne vedem, privim stelele și vrem să fim aici, aproape, măcar o clipă în eternitate...Știam că visele pot fi doar vise...și nu îndrăzneam să le privim în față...deși drumul nostru stingher își oglindea singurătatea printre atâtea raze de lumină...atâta căldură și speranță în umbra adevărului...de gheață...
Eram doi simpli hoinari în calea fericirii, atât de sinceri și hotărâți să ne eliberăm de singurătate, pe cât de egali și plini de emoții eram în lipsa ei...Dar timpul a trecut...Tristețea, singurătatea, amintirile de odinioară au fost înlocuite, completate de atâtea clipe deosebite...Fie că ne-am bucurat împreună sau am suferit împreună, fie că am cunoscut atâtea lucruri noi sau am înfruntat atâtea momente în care am fi preferat să fugim, să renunțăm la tot pentru că adevărul era prea greu de rostit...de acceptat. Am simțit că vrem să mergem înainte, ne-am dorit să păstrăm tot ceea ce am obținut în puținul timp petrecut împreună, tot ceea ce ne-a făcut în fiecare zi, în fiecare clipă să fim împreună.
Deși atât de departe, am înțeles amândoi că drumul nostru, presărat cu ritmurile cunoașterii, va fi înlănțuit de toată sinceritatea, încrederea și afecțiunea care vor face ca realitatea să însemne într-o zi împlinirea unui vis frumos...visul nostru, acela al cunoașterii...