Ascult tristă, mâhnită și singură cum cresc în pădure copacii trimițând în neant vântul și norii ce sunt respirațiile lor. Privesc cum umbra mea apare și dispare. Nu mai e o minune cum gândul meu e supărat și nimic nu-mi mai spune, cum în zbateri mărunte, negura nopții se frânge lăsând zorii și lumina să apară când noaptea se sfârșește. Ascult tânguirea sirenelor în mări și oceane adânci, liniștea și trilul vioi ce se sparge în ferestre. Privesc cum din hău prind contur toate visele mele, cum se rotesc în dans vijelios ca o ceață de nepătruns, conturând un chip drag. Făptura visată odată mi te aduce pe tine, iubite. Acum îți ascult gândul nerostit, doar pentru mine creat și șoapta de dor ce a zburat spre mine. Îți privesc chipul blând și drag cum zboară printre stele, strălucirea din ochii profunzi ce sunt ca visele pătrunse de iubire, căldura și clocotul trupului pe care ai lut-o de la soare și dorința, ce doar visele mele frumoase a creat-o!
Târziu, noapte, stele, întuneric, vise, coșmaruri, iubiri fierbinți, dorințe, tristeți, dezamăgiri, iluzii, teamă, albastru, rece, roșu! Ascult și privesc! Lumină, întuneric, umbre, vise și iar iubiri și teamă și confuzie e viața mea, e viața ta, o viață unică de om.
Iubește-mă, așa cum ești, așa cum sunt, de acolo de unde ești! Iubește-mă așa cum sunt, nu cum ai vrea să fiu. Sunt o mână de om., cu inima vie. Nu mă urca pe un soclu de statuie a iubirii, vreau să învăț mersul spre tine, spre iubire, nu doar să te privesc și să te ascult.
Pentru unii, iubirea e un sentiment, o joacă, pentru alții un destin. Iubirea e magie. Ești vrăjit, zbori, visezi, vrăjești și tu, o vrajă aievea, deschizi inimi încuiate cu lacăte de uitări, îmblânzești suflete dezamăgite crescute printre locuri de nepătruns. Iubirea face totul!
Și uneori sunt nori, se plânge din iubire și uneori fulgeră, ies scântei din iubire, dar întotdeauna există acel albastru ce ține în brațe soarele, într-un cer ce ne promite nemurirea. Asta e iubirea...o punte de legătură între divinitate și om. Iubirea noastră, punte între sufletul meu și al tău. Iubirea noastră, liantul ce a unit două lacrimi, născând o singură inimă. Două lacrimi, două lumi unite, o unică inimă care iubește!