agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1049 .



Marea și noaptea
personale [ ]
vis

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ciprilisticus ]

2008-01-10  |     | 



Alunec ușor spre valea necuprinsă
A visurilor mele...
Surprind cu privirea pânza sa întinsă
Și cerul plin de stele.

Aș privi înapoi, dar visul ar piere,
În lumea reală.
De-ai fi tu în vis nimic n-aș mai cere,
Ce cameră goală!

Și-mi pare că-i noapte și-i rece.
Iar codru-i pustiu.
Cărarea e goală si nimeni nu trece,
Doar eu mai sunt viu.

Departe cu ochii, privesc larg în zare
Luciri ce dansează...
Zăresc printre ramuri răsărind pe mare,
O stea ce veghează.

Și-atunci ca un sunet străvechi si uitat,
Răsună departe.
E cântecul mării prin aer purtat,
În veci fără moarte.

Pășesc înainte, m-apropii încet,
De mare - stă calmă...
Și susurul blând devine-un bocet
La liniște veșnică-ndeamnă.

Și pot ca sa jur că nu mai e vis,
Ce valuri lichide!
E marea de vină, mă cheamă-n abis,
În-a morții măiastre firide.

Cu șoaptele ei parcă-ncearcă acum
Să cheme și luna...
Să-și lase în ceruri al ei veșnic drum,
Să-și uite cununa.

M-așez pe nisipul cernut ca prin sită
Ispitele-nving
Privesc spre boltă, e zâna-mi iubită,
Nu pot s-o ating.

Zâmbesc dar acum: Știam c-ai să vii!
Pe-o stea luminoasă.
Din suflet meu tristețea pieri
Ce noapte frumoasă!
......................................

De ce nu cobori dar la mine?
Lumină din cer!
O-astept înfrigurat dar nu vine,
Și simt cum visele pier.

Doar marea-i a mea alinare,
Și valurile toate m-ating.
Mă mângâie, dar tot mă doare.
Și simt încet cum mă sting.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!