Despre șahul cu magnet(Spicuiri dintr-un maculator cu filele îngălbenite…)
(108)
În sfârșit, ninge!…
Am în față un mini- șah magnetic, cumpărat de mama, cu vreo douăzeci și doi de ani în urmă.
Este mirifică, extraordinară, puterea evocatoare a acestui obiect!…
…Vacanță, zile toride de vară. În livadă, sub pomii încărcați de roade nepârguite încă, în iarba necosită, învățam dintr-un manual al unui autor sovietic, abc-ul șahului: mutări, notații, deschideri…
Mare mi-a fost satisfacția atunci când, în ziarul județean Steaua roșie au început să apară, săptămânal, probleme de șah, intitulate: Mat în două mutări, probleme pe care rezolvându-le corect de fiecare dată, am început să mă cred cineva în materie de șah.
Aceasta până când, învățând-o și pe sora mea, aceasta m-a bătut din prima!
Am început, apoi, să îmi provoc amicii, vecinii: B. Ioan împreună cu al lui frate Alex, vărul Eremia…
Minunate zile, minunate vremuri trecute, apuse, ireversibile.
Pe deal( în „paradisul verde”), pe malul Târnavei, apoi pe terasele răcoroase ale caselor, ori în camere, în zilele ploioase, aceste minuscule figuri, vii parcă prin magnetul lor, sunt martorele unei bune părți a copilăriei mele, ale verilor de altădată: mai calde parcă decât cele de acum, ale ducilor și liniștitelor vacanțe estivale de demult când, arși de soarele dogorâtor al verii, nădușind asupra tăbliței de șah, săream în apa răcoroasă a Târnavei- Mici, mai adâncă, mai limpede, mai umbrită de de sălcii bătrâne, scorburoase, din ale căror mlădițe- din scoarța acestora- confecționam, primăvara, tilinci, drâmbe și tulnice.
…Între deal- paradiziac vara, feeric iarna, bogat în poame toamna- și Târnavă, suavă și tăcută, cu pești mulți, între aceste două repere se întinde întreaga-mi copilărie, evocată acum de aceste mici figuri de șah cu magnet!




Despre un sol necrezut
(109)
Pe un ger de –15 grade Celsius, o bătrânică abia mergând, sprijinindu-se de un baston, duce un braț de crenguțe înflorite de salcie( cu mâțișoare!); le duce la piață pentru a le vinde, fiind aceeași nevoiașă care în anotimpurile cu flori, vinde, oferă, diferite buruieni cu, titlul de „flori de câmp”: pretext gingaș, elegant, pentru a nu fi numită cerșetoare.
Cam după o oră o revăd înapoindu-se: și mai încet, cu capul și mai plecat, rebegită de frig, strângând în brațe mănunchiul de vestitoare ale primăverii, nevrând a le părăsi.
Chiar nimeni să nu o fi crezut pe această firavă bunicuță, nimeni să nu o fi înțeles că primăvara este totuși aproape, în pofida gerului întârziat?!…




Despre deznădejdi
(110)
Adevărul existenței este trist și tragic; în rest, totul este amăgire, evitare a cruntei realități dure, murdare, mârșave…
Traiul, existența noastră toată, este în totalitate sub imperiul puterii, posedată de materie și de plăcere, omul trăind în chip halucinant vremuri bizare.
Uităm, din păcate, mai tot timpul că fără umilință, pietate, fără smerenie, altă cale nu avem decât a ne coborî în nemulțumire, în iritare și- ceea ce este mai rău- în deznădejde…
Cu toate acestea, văd că oamenii, în mediul sătesc mai ales, au o mare aplecare către credință, către biserică.
Din nenorocire se uită însă, de mai toți, că fără fapte pe măsură, adeveritoare de iubire sinceră și dezinteresată, fără pioșenie, zădărnicie se cheamă totul.




Despre un experiment
(111)
Efectuez următorul exercițiu psihic: încerc, în gând, să-mi lepăd, să îmi alung toate grijile, toate necazurile- tot ceea ce e negru și greu în forul meu interior, negândindu-mă decât la faptul că exist și că, prin urmare, totul este bine…
Închid ochii și am sentimentul, nemaiîncercat, că un val amețitor, delicios, mă cuprinde și mă înalță ca pe un fulg.
Este o senzație deosebit de liniștitoare, copleșitoare, descătușătoare, binefăcătoare, dar de scurtă durată!





Despre un sejur timișorean(Spicuiri dintr-un maculator cu filele îngălbenite…)
(112)
De câteva zile sunt cazat la hotel C. din municipiul de pe Bega.
Deasupra camerei în care m-am instalat se află bucătăria restaurantului: sursă interminabilă de zgomote felurite peste al meu cap!
Programul acestor zile: între mesele principale- hoinăreală în oraș, prin magazine, expoziții, baruri, restaurante…
Azi am fost la un spectacol de balet dat de trupa timișoreană, spectacolul purtând titlul: Fântâna din Bachcisarai.
După terminarea actului al doilea, lumea crezând că reprezentația a luat sfârșit, începe să plece.
Doar câțiva, foarte puțini, se mai întorc după ce află că spectacolul se compune din trei acte

Orașul m-a impresionat prin străzile sale neobișnuit de largi, cât și prin lumea pestriță, multinațională.
Mi-a mai rămas de stat o zi…
Seara, vizitez restaurantul care m-a „onorat” cu atâtea zgomote greu suportabile.
Pe ușă văd un anunț prin care sunt prevenit că sunt un …norocos: voi fi beneficiarul unui program de muzică de petrecere.
Solista, o matahală abia încăpând în rochia-i neagră( cu un șliț enorm în față!) năpădită de aproximativ două kilograme de… paiete argintii.
„ Artista”, pentru a fi mai acaparatoare în programul ei, găsește de cuviință să puncteze, în mod foarte des, anumite părți ale cântecului ei cu fluierături ciobănești, vârându-și degetul arătător, îndoit, în gură, încât fluierăturile mioritice sunt mai multe, mai îndelungate decât cântecul în sine.
…Nu mi-a fost dat să văd, până acum, femeie fluierând așa de bine și cântând așa de prost!




Despre o veste tristă (Spicuiri dintr-un maculator cu filele îngălbenite…)
(113)
Mi se comunică, de către colegul Olaru, că a trecut în neființă veșnicul vesel și poznaș pădurar Mitruș…omul și pădurarul cu care îți era drag să mergi pe teren, întrucât știa foarte multe, adevărate sau mai puțin…molipsindu-te cu voioșia-i debordantă, permanentă.
De azi despre nea Mătieș se va vorbi numai la timpul trecut…





Despre o farsă a lui Mătieș(Spicuiri dintr-un maculator cu filele îngălbenite…)
(114)

…Început de vară feerică, cu flori care își desfac ademenitoarele petale multicolore, mângâiate de strălucitoare raze de soare care cad jucăușe peste întreaga fire.
La masa noastră, de la un restaurant cu inspirație amplasat în mijlocul unei păduri bătrâne de fagi, pe marginea unui pârâu de munte cu apa de cleștar, cu șuier năprasnic, clocotitor- mult antren și…bere Bucegi, cu ceva mai puțină decât apa pârâului!
La un moment dat, pe poarta terasei apare, agitat și nădușit, pădurarul Mătieș.
Vine ață la noi la masă, istorisindu-ne, cu vocea gâtuită de emoție, că a asistat la o scenă, rarisimă, de amor sub cerul liber, săvârșit fără jenă, pudoare, de doi înamorați zvăpăiați, aici, nu departe de noi, care bem ca niște inconștienți, fără să ne pese de ceea ce se petrece în preajma noastră, la doar câțiva pași de noi!
Trecând pe lângă ei, cuplul nici măcar nu s-a sinchisit de prezenta sa, zice Mătieș…
Câțiva dintre noi am devenit curioși…
Dacă dorim, zice pădurarul, ni-i poate arăta, însă… distracția ne costă două beri! Cădem de acord, în clipa când convenția fu încheiată, pezevenghiul a și înhățat două beri reci, nedesfăcute, din frapieră. În timp ce cu o mână își apropia cele două sticle, cu cealaltă mână întinsă către noi, își desface căușul palmei în care…perechea înamorată, alipită, doi fluturi galbeni, năuciți, cu pulberea aripilor căzută printre degetele bătrânului!
Concomitent cu prezentarea acestei imagini, o cascadă de râs acoperi vâjâitul pârâului de munte cu apa de cleștar.
După ce își ceru permisiunea de a se așeza la masa noastră, Mătieș își începu recitalul istorisindu-ne vechi întâmplări și povești de vânătoare, redate cu mult har, captivând atenția asistenței, până chiar și de la mesele vecine.
Apoi, mai comandarăm încă un rând de bere, și încă unul…

….Pe draperia ferestrei biroului meu de la mansardă, doi fluturi galbeni(alipiți!), prinși cu un ac de pânza decolorată de soare, evocă o vreme parcă ireală!