Ceata… sufletu-mi e ceata,
Cu ochi tristi, cu gheare lungi,
Tesut intr-o forma de viata
De care ti-e frica si o alungi…

Nu stiu unde sa ma duc,
Asa stravezie, n-am loc nicaieri;
De mana-ti fireasca vreau sa te apuc,
De visurile tale de azi, de ieri…

Dar tie ti-e frica si te-ai ascuns
Unde ceata nu poate patrunde,
In lumea dorurilor ce au apus,
A altor iubiri ce rasar arzande.

Cu ghearele-mi lungi, fioroase,
Mi-am apucat durerea ce mi-a ramas,
Mesaj ti-am lasat-o, in cuvinte frumoase,
Urland imbratisez un ultim pas…

Un ultim pas facut-am in adancuri,
Acolo imi este locul, acolo ma privesti,
Cum ceata-mi se aduna palcuri, palcuri,
Din care se nasc tristele povesti…