Am întâlnit o femeie tăcută și tristă ca o insulă pustie
stătea plictisită într-o cafenea și nu o impresiona nimic
am încercat să îi vorbesc încet, părea că îi este frică
deodată, privirea ei a devenit tandră
mi-a vorbit șoptindu-mi:
- Vrei să mergi cu mine să trăim pe o insulă pustie?
Întrebarea ei mi-a lăsat peste gândurile mele granule de
nisip
buzele sale cărnoase mi-au excitat cuvinte pe care nu am
apucat să i le rostesc
-Azi nu pot veni cu tine!
Vreau să scriu o poezie.
Am să vin mâine pe insula ta pustie ca să îți cânt din
trompeta mea fără muștiuc
vom face sex și vom mânca curmale
femeia tăcută, tristă și speriată a plecat înotând spre
insula ei pustie
uitându-mă după ea cu regret, am început să suflu ca un
prost în trompeta fără muștiuc

COPYRIGHT BY PETRE P. BUCINSCHI