Încet și sigur,
o peliculă gri, lăptoasă, îmi
coboară peste ochi,
ca o cataratcă.
Pe raft, o retortă lucrează:
respirația și praful se amestecă, se amestecă...
aproape efervescent, ca nisipul între dinți.
Nimic nu spală asfalții.
Sângele stă între vene, albastru
și cuminte.
Ușa e închisă.