frunzele se lasă
praguri obosite în parc
cineva le știrbește

de ziua ta Parascheva, te rog sa găsești loc și pentru mine la picioarele tale

după

voi aprinde lumânări de speranță pe toate străzile orașului mă voi
încinge cu un brâu de culoare albastră și voi merge în munți



singurătatea să mă însoțească
și nimeni să nu îmi poată spune că am



omorât un copil cu
tăcerea mea