agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1549 .



Eu sunt Ouroboros
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [heroin_chic ]

2008-11-01  |     | 



așa că lasă`mă să mă ridic, pentru că...
urăsc să cad
urăsc să simt cum mă prăbușesc în golul de sub mine
urăsc să privesc în jos și să nu văd decât întuneric abisal
urăsc să privesc deasupra și să văd cioturi de lume
urăsc gândurile negre ce mă năpădesc
urăsc dulceața amăgitoare a unor himere de idei
urăsc senzațiile amare pe care le gust
urăsc căldura sufocantă ce mă`mpiedică să respir
urăsc frigul paralizant ce`mi cuprinde picioarele
urăsc amorțeala sufletului
urăsc să plec zâmbind, când știu c`am să`nchid ușa plângând
urăsc să vin zâmbind, când știu c`am să gust amărăciune râzând
urăsc că nu m`ascult când urlu`năbușit din străfundul conștiinței
urăsc când refuz să văd cioburi de sticlă măcelarind propriile`mi viziuni
urăsc când îmi mușc buzele de durere, doar ca să neg durerea pielii mele arzând
urăsc când șoptesc cântece de leagăn ce te-adorm pe veci, deși gălăgia propriului meu univers îmi sparge timpanele.
Lasă`mă să`mi gust propria decădere,căci
...e dulce-amăruie.

Gustă`mi pielea verzuie, rece și dură, și`ai să vezi...

...e dulce-amăruie.
Lasă`mă să`mi gust propria decădere,căci
urăsc când șoptesc cântece de leagăn ce te-adorm pe veci, deși gălăgia propriului meu univers îmi sparge timpanele
urăsc când îmi mușc buzele de durere, doar ca să neg durerea pielii mele arzând
urăsc când refuz să văd cioburi de sticlă măcelarind propriile`mi viziuni
urăsc că nu m`ascult când urlu`năbușit din străfundul conștiinței
urăsc să vin zâmbind, când știu c`am să gust amărăciune râzând
urăsc să plec zâmbind, când știu c`am să`nchid ușa plângând
urăsc amorțeala sufletului
urăsc frigul paralizant ce`mi cuprinde picioarele
urăsc căldura sufocantă ce mă`mpiedică să respir
urăsc senzațiile amare pe care le gust
urăsc dulceața amăgitoare a unor himere de idei
urăsc gândurile negre ce mă năpădesc
urăsc să privesc deasupra și să văd cioturi de lume
urăsc să privesc în jos și să nu văd decât întuneric abisal
urăsc să simt cum mă prăbușesc în golul de sub mine
urăsc să cad
așa că lasă`mă să mă ridic, pentru că...
...eu sunt Ouroboros.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!