agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-01 | |
așa că lasă`mă să mă ridic, pentru că...
urăsc să cad urăsc să simt cum mă prăbușesc în golul de sub mine urăsc să privesc în jos și să nu văd decât întuneric abisal urăsc să privesc deasupra și să văd cioturi de lume urăsc gândurile negre ce mă năpădesc urăsc dulceața amăgitoare a unor himere de idei urăsc senzațiile amare pe care le gust urăsc căldura sufocantă ce mă`mpiedică să respir urăsc frigul paralizant ce`mi cuprinde picioarele urăsc amorțeala sufletului urăsc să plec zâmbind, când știu c`am să`nchid ușa plângând urăsc să vin zâmbind, când știu c`am să gust amărăciune râzând urăsc că nu m`ascult când urlu`năbușit din străfundul conștiinței urăsc când refuz să văd cioburi de sticlă măcelarind propriile`mi viziuni urăsc când îmi mușc buzele de durere, doar ca să neg durerea pielii mele arzând urăsc când șoptesc cântece de leagăn ce te-adorm pe veci, deși gălăgia propriului meu univers îmi sparge timpanele. Lasă`mă să`mi gust propria decădere,căci ...e dulce-amăruie. Gustă`mi pielea verzuie, rece și dură, și`ai să vezi... ...e dulce-amăruie. Lasă`mă să`mi gust propria decădere,căci urăsc când șoptesc cântece de leagăn ce te-adorm pe veci, deși gălăgia propriului meu univers îmi sparge timpanele urăsc când îmi mușc buzele de durere, doar ca să neg durerea pielii mele arzând urăsc când refuz să văd cioburi de sticlă măcelarind propriile`mi viziuni urăsc că nu m`ascult când urlu`năbușit din străfundul conștiinței urăsc să vin zâmbind, când știu c`am să gust amărăciune râzând urăsc să plec zâmbind, când știu c`am să`nchid ușa plângând urăsc amorțeala sufletului urăsc frigul paralizant ce`mi cuprinde picioarele urăsc căldura sufocantă ce mă`mpiedică să respir urăsc senzațiile amare pe care le gust urăsc dulceața amăgitoare a unor himere de idei urăsc gândurile negre ce mă năpădesc urăsc să privesc deasupra și să văd cioturi de lume urăsc să privesc în jos și să nu văd decât întuneric abisal urăsc să simt cum mă prăbușesc în golul de sub mine urăsc să cad așa că lasă`mă să mă ridic, pentru că... ...eu sunt Ouroboros.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate