mi se scurge ochiul pe farfuria albastră din care
îți iese chipul de prince charming
o zbughește pe sub pleoapa mea prin demisolul frunții
și se agață de retină ca de o prietenie veche
albă

tabula rasa pe care ne vom așterne iar de mâine cu tălpile ceruite de albul dimineților cu `noi`
când Îmi despici obrazul ca pe o piersică tare
scrâșnește carnea de dulceață
albă

ești nebun de alb în pielea subțire de frunză tomnatică
cu buzele crăpate de tocul ușii
ochii izbiți între ai noștri
nebun de albi