sunt zilele cu soț?

femeile consideră că ... bărbații sunt similarii căpușelor, adică niște dăunătoare numai bune pentru scosul surplusului sangvinic fără incizii oripilante, apoi numai bune de strivit, ori de ucis cu prafuri.
reciproca e valabilă!

în zilele fără soț/ie ele și ei sunt admirabili, până într-acolo încât își fac avansuri.
reciprocitate perfectă! (ah, dar să nu vorbim despre celebritatea unora, cum ar fi de pildă henric al nu stiu câtulea, pentru că nici el nici ele (măcar ălea ce i-au fost neveste) nu prea mai știau despre ce era vorba, cum ar veni vorba/ele cea/ele rea/ele despre Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr și altele!).

după părerea mea zilele nu ne sunt “numărate”, ci, bineînțeles!, operațiunea comportă grade de comparabilitate ce depășește simpla, imperturbabila, seriere.
să vă dau un exemplu, subiectul ales la-ntâmplare fiind, de data asta, zilele săptămânii:
“luni” – banal; “mai luni” sună a clopoțel;
“marți” – trivial; “și marți” parcă te trezește la realitate;
“miercuri” – o răscruce nesemnalizată; “și, și miercuri” e un gong ce stă să fie izbit în plin;
“joi” – teroare în toată regula; “și mai și joi” te stimulează;
“vineri” – declin total; “și mai și mai” sugerează însă un fel de pace universală.

sâmbătă e în regulă.
duminică, dimineața!, dacă ne permitem, ne mai facem de cap.