agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-05 | |
Nu mă întreba decâte ori mă gâdesc la fiecare persoana cunoscută în parte,căci nu știu ce să-ți răspund,timpul meu este pentru cei care-i cunosc ,deși ei nu știu.Numele fiecăruia îmi vine în minte cu data de naștere a fiecăruia și vreau sa-i sun ,dar la un punct îmi spun, căci oricum nu ar înțelege motivul pe care-l am ,adică acela că nu sunt destinați uitării,cum să fac să le explic sau să transmit corect mesajul meu?Importanți sau nu imi amintesc datele lor de naștere ca pe un eveniment care nu este destinat uitarii.Dar între toți acestia puțini sau chiar foarte puțini îsi amintesc de mine și dacă o fac nu știu dacă o fac sincer sau doar să răscolească un pic de praf pentru a face pulbere,dar oricum pentru mine nici măcar asta nu mai contează.Știu că important este faptul de-ai ști bine,căci ei fiind bine vor fi concentrați pe partea lor de fericire nu vor mai căuta acele în paile cu fân ca apoi să coasă o pânza inexistentă.Dumnezeu ne ține în palma sa pe toți și în lume avem un scop bine determinat fiecare,suntem mici rotițe care facem să se miște Universul.
Reconstruiesc mental începind de la primul drum pe care l-am făcut la gradiniță până la ultima zi de lucru împreună cu colegii mei,cu la fel de mare intensitate.Reconstruiesc toate drumurile străbătute pentru a câștiga existența și asta pentru că nu vreau să uit nimic din trecut,deși privirea îmi este îndreptată spre viitor. Port în suflet o mare dragoste pentru tot ce înseamnă viață și respect,nu-mi place demagogia zilelor noastre și fuga după efemer,nu-mi plac platoșele aurite ce se construiesc în jurul persoanelor murdare.Dar cui mai pasă? Îmi amintesc deseori de Modoran ,bătrânul a cărui casă se afla la marginea satului,unde avea și o fântână care se bucura de umbra unei sălcii, poate mai bătrâna chiar de Modoran și unde noi copii fiind ne jucam în zilele de vară și asta cu foarte mult timp în urmă. Cum aș putea să spun celor care nu mai sunt ,căci încă mă gândesc la ei,nu ca și cum nu ar mai fi?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate