cine va pătrunde pe tărâmul tainelor mele și se va-mbăia în fântana viselor
nu va mai cunoaște frica căci pentru cei din jur el fi-va mort
cuvintele se-nfig rădăcină, răscolind cunoașterea
și toată sarea suferinței inunda-va capilarele
transfigurând urâtul.
mi-am scris viitorul pe-o floare de cireș
și s-au rupt baierele cerului ningându-mi viața, petală cu petală…
te-nlățui cu puterea cuvintelor și visele-mi șoptite pătrund,
desfăcând carnea de carne și celulă de celulă
împrăștiindu-te-n zarea iubirii
dus de cele patru
suflări cântări
dacă iubirea te topește, eu sunt otrava perfectă
iar tu cu luna ta plină ești îndoiala otrăvitoare ca și izvorul
născut din marele și unicul ochi ce ne spală de toate iubirile ce s-au scuturat

mai presus de un vis, sunt eu…