Și dacă aș mânca o gură de iarbă fragedă m-aș simți mai aproape de casă?
De mirosit iarba o miros, dar sunt tot aici, în Bucureștiul ăsta care duhnește a asfalt, a praf imbâcsit și a suflete pierdute.
Unde ești iarbă verde să-mi mângâi gleznele și sufletul cu mirosul tau dulce acrișor? Unde sunt cocoșii să ma trezească dimineața?
Cerul liber plin de stele, râul plin de râsete,iasomia, salcia, mustrările parintești, podul vechi de lemn, căpițele de fân, macii,duzii dulci, nucile verzi, țurca de lemn, floarea soarelui, scârțâitul leagănului din vie.......
Bunica de ce nu-mi mai mângâie pletele aurii dimineața?