îți las ție toate lucrurile portocalii din lume
și toate deflorările cu mici și secrete sângerări ți le las
nu mai cred că există veșnicie
nimic nu e și nici n-a fost vreodată definitiv
chiar și plecarea mea are întoarcere
locurile acestea nu vor exista atunci
dar eu le voi recunoaște cumva
după copiii care vor semăna toți cu noi

nu știu cum te vei numi după asta
poate că nu va conta prea mult. tot nu te voi striga niciodată
nu-ți voi face semn
nu voi respira cu grijă să nu te trezesc
câteodată în somn vei deveni transparent și fără să știm vom fi identici
ca la-nceput

toate apusurile oranj îți rămân ție.
iau doar o mică parte din tine
cea despre care tu nu știi nimic.
restul rămâne să răsară și să apună în locul meu