rup totul în bucățele mici
strâng brațe și propoziții fracturate
cu un dos de palmă mătur tot jegul
din ochii mei
până și pânzele de pe față le-am adunat
bine, le-am luat și pe alea de pe pereți...

să fie totul bec
ca și cum ar mai conta o mare liniște în urmă
fac un pachet mare, mare
și-l arunc rânjind la ghenă

am trântit ușa în urma mea
cât am putut de tare
de aia nu mai pot eu de-o tencuială!
să vă ia dracu' pe toți
eu am plecat!

nu vreau să-mi aud gândurile zornăind
nici blablauri cârâite din spate
în lumină
totul e alb
dacă intensitatea te orbește la ce-ți mai trebuie ochi?

acum eu sunt afară
în afara mea