în amiazul acela
tenișii noștri erau cei mai frumoși de pe planetă

gândeam așa cu privirea pe
mustățile lor care alunecau stânga-dreapta
hlizite pe sub manșete de blug

o piersică grasă picotea în obraz
și se-anunța un fel de slăbiciune
în ceafă

tenișii noștri
derdelușeau spinarea pământului
ca doi licurici
ba ca patru
cu burticele pline ochi de stele

și mă trăgeai după tine
și ne împleticit iubeam
din mers

cașicum