|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
play with me personale [ ] jurnal de stradă
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de elis ioan [elis ]
2006-09-27
| |
azi a fost o zi de umblat prin mine. am coborât în stradă târâindu-mi aparatul setat prost.
mi-am spus că voi fi cocoașa altcuiva. mă voi strecura sub o piele și o să înghit tot. cumințică.
stătea în fața scării. vorbea de unul singur. nu știu cum se face că toți lunaticii trag la mine. or ști ei de ce. mi-a făcut semn să mă apropii. am ascultat. am crezut că vrea să mă întrebe de oră, de o stradă, de ceva. habar n-am despre ce am vorbit.
am rămas un strigăt mut în gâtul unui alt om.
sunt doar o dorință lăsată liberă pe străzi. îmi leg singură mânecile albe la spate și privesc. construiau. ei au uitat. eu am zâmbit. am tras și am trecut mai departe. mă voi furișa într-o noapte să le dezleg coșmarurile din lesă. o să mă latre.
alți oameni desfac mașini. scot piesele. le așază ordonat lângă ei. eu nu am vrut să îi văd. însă ei s-au aliniat cuminței ca niște câini adulmecând piciorul stăpânului. abia mă zăream în cele trei bluze largi aruncate aiurea una peste alta. nici măcar eu nu îmi dădeam seama că sunt femeie. mirosul meu îl simte însă orice animal. niciodată iubită.
traversa strada. am tras din șold. nu am prins mai nimic din ceea ce ar fi trebuit să prind. sau poate... nimic nu se mai vede. târâim sacoșe mari și goale mergând aiurea pe străzi în care nu e loc niciodată de noi. doar claxoane. mereu încurcăm pe câte cineva.
el se vinde în fața blocului. părți de viață întinse pe o tarabă improvizată la care nu se oprește nimeni. nici măcar nu m-a văzut. unul de o parte, altul de cealaltă ne înșirăm pentru a fi luați pe bucățele de cineva ce nu are nevoie de noi.
tac. mă închid în ochii unui copil ce mă întreabă în fiecare zi dacă am ceva să îi dau. sunt trei frați. azi nu m-a găsit decât el. nu l-am mai întrebat nimic. nu știu ce se întâmplă între mâna mea și gura lui. și dacă m-ar durea nu ar folosi. câteodată vorbesc cu ei.
atunci mă ascund în sufletul lor care scuipă pe geamuri. apoi fuge. ei înțeleg mai mult decât înțeleg eu. de data asta el a schimbat întrebarea. de atunci nu mai am nici un răspuns.
plouă. nu se mai vede nimic.
|
|
|
|