Sunt sătulă de mine ca de o mănușă veche ziceam
poate și tu ai același sentiment acum
în noaptea zdrențăroasă câinii ies la agățat
urmele ni se șterg
nu ne cunoaștem.

În casa fiecăruia zace o lumină bolnavă,
în fiecare zi ne gândim cum să mai punem un bec,
zugrăveala ni s-a lipit ca un abțibild de fețe
ne ascundem.

Paharul cu vin, ciorapii negri sticlesc stins
În pupilele tale e un izvor din care mă adăp
pipăi și miros atingerea iubirii,
clemența timpului e pe sfârșite.