Am lăsat ușa deschisă să intre cuminte
câte un înger
m-au abandonat toți
duc cruci cu nemiluita peste tot
(și eu care credeam că au timp de o șuetă despre cum să mai porți bun simț după tine azi)

mai trage un clopot a moarte
țin și eu de frânghie, desculță
cu fluturi în păr
mă înghesui cât pot să cuprind lumea
până la Judecata de Apoi
între patru scânduri
am timp să ascult cum cresc
rădăcini de ierburi amare...

târziu am deschis ochii
mi se făcuseră zdrențe
curgeau încet peste umerii goi.