Mi s-au rupt aripile de mărgăritar sub lumina rece a parfumului tău.

Durerea ta mă roade printre coaste
și îmi dă o senzație caldă de marasm!

Mă simt ca o flacără în bezna cerului
aprinsă de lumina balului Lunii.
Stelele sunt ochii tăi,
Cerul e tot ce inima ta cuprinde,
Zarea nemărginită e drumul infinit
la care timpul meu nu ajunge...

Un râu de cristal ti-e iubirea
Ramificat de flori,
Curgător precum cascadele din ceruri
Unde îngerii au aripi de perle
Iar lumina Arcului de Fereastră
se topește sub gheața aromei tale
răspândind mireasma albastră.

Povestea noastră e un basm cu iele,
basmul e un scrin aurit de mistere,
râurile - gânduri lovite de pietre
Deasupra carora florile nasc.

Colierul cerului tu îl porți la gât
mărgea cu mărgea,
stea cu stea...

Focul din sufletul meu
Arde precum Luceafărul în Apus!

Cad stelele,
Curg mărgelele,
florile se ofilesc
Lângă cristalul râului limpede,
parfumul crește ca o pradă de vultur,
basmul ielelor se preface în poezie;
Lumina fierbinte se topește
sub poezia chipului tău
din cuptorul cerului miscător...

Totul tremură în pasiune.