nu am mai putut iubi de nerăbdare
să nu uit să-ți dau miezul acestei pâini
dospind de ispite și te-am căutat
cum o ceată de maimuțe răcorindu-se
la umbra pădurii dar
nu m-ai crezut

*

sunt un copil ce știe să ascundă
literele crestate
sub paltonul cerșetorului
înțelegând cu umerii
cum nu aș fi mereu la locul meu
țesut din privirea crucificatului

*

te-am căutat în jurul gării
înălțând cercul
vinovată slăbiciune
gustă din sticluța mea și
spune-mi ce trebuie schimbat
din mâinile acestea cântă păsări triste

*

mi-am schimbat primii pași
pe trei bucățele de zahăr
un cui un creion tu
ronțăi la picioarele maestrului
binele
răpire din clopot

*

așteptându-te am adormit
la marginea patului înghesuit de tăcere
învelit de ispita aceasta logică
îngăduie să visez
cât să nu fiu bănuit de ascultare
neostenit

*