din zari ascunse-n intunericul veciei,
unde secundele se nasc si se reped in lume,
din clipe-ngemanate-n nefiinta,
in mine se nascura fulgere de viata.

si le simtii pradand mania
ce-am adunat in timpul ce n-a fost,
lasandu-mi sufletul de roua
in dimineti abia nascute
(din cenusa ieriului cel stins).

si tu, ce pan-acum ramas-ai fara nume,
al carei chip era doar gand,
din ce indepartari de moarte,
venisi sa tulburi recele-mi mormant?

te-nvaluira clipele veciei
si te nascura pentru visu-mi greu,
ti-au dat lumina ingerii lucirii,
in ochii-ti mari luand din pieptul meu.