Atata liniste...si atata pace ....Merg prin noapte...caci ziua dorm si nu privesc in jur.Caci doare...Zilele imi sunt goale fara tine...Toate florile au murit...toata lumina soarelui a disparut.....totul e gol si atat de pustiu....caci nimic din ce ma inconjoara nu se compara cu tine...Pot lua langa mine aproape pe oricine din jur...dar degeaba...nimeni nu-mi poate opri lacrimile singuratice sa cada...nimeni nu iti poate lua locul....Si sunt pustiu...si de ce? Spune-mi unde am gresit?
....nu este nimeni in jurul meu....imi aud doar pasii calcand linistea noptii..Sau poate...daca ascult mai bine...aud frunzele cum iti soptesc numele..Privesc catre cer si vad stelele chemandu-te....Simt mangaindu-mi fata vantul din cele patru zari...si inchid ochii si spun ca este sarutul tau....Doamne,cata singuratate...am nevoie de tine in asta noapte...mai mult decat oricand...nu mai stiu ce sa fac...cum sa traiesc.....? Am cu adevarat nevoie de tine in asta noapte...odata am fost indragostit.....inca sunt...dar nu mai e nimic de facut acum?...nu mai nimic de spus?...
Ma intreb eu...Nu mai este vremea noastra? In asta lume nu mai este loc pentru noi? Ce simt oare acum? Simt cum toate visele au zburat de langa mine...Ganduri...Imi alung vorbele sperand ca inima ta sa le gaseasca...Imi auzi oare cuvintele? Nu vreau sa fiu singur...trebuie sa fiu lasat sa iubesc...alearga catre mine,caci sufletul meu deja moare....Alearga catre mine caci vreau sa te simt...vreau sa te simt la fel de profund precum aerul pe care il respiri...Te vreau in viata mea ..caci nu mai vreau sa plang...
Cuvintele...unde mi-au disparut cuvintele? Am amutit....Patetic...Sunt singur si imi caut cuvintele..Si ce usor veneau atunci cand simteam ca te am aproape..Acum...pustiu...
De ce? Cerurile oare sa fi decis in felul asta? In asta lume,fiecare poate gasi ceea ce cauta...Dar pentru mine...oare ce are lumea sa imi ofere..? Am invatat ceva oare din asta viata..Caci imi amintesc....Demult...eram tanar si nu stiam ce vreau.Nu aveam nevoie de nimeni.Oh,atunci,a iubi si a fi indragostit pareau doar o distractie..Dar acele zile au trecut si a venit vremea in care am simtit ceva....Poate a fost o mica flacara in calea vietii,dar a fost...Cuvintele imi sunt prea putine pentru a descrie bucuria pe care mi-ai adus-o.M-ai facut sa imi doresc sa devin un om mai bun..pentru tine.Ma intrebam ce ti-ar place...Ma intrebam ce ti-ar fi placut sa fac atunci cand iti spuneam "noapte buna"....Ma intrebam ce ti-ar fi placut sa fac atunci cand m-as fi trezit dimineata alaturi de tine...Mi-ar fi placut sa gasesc raspunsuri in zambetul tau...Mi-ar fi placut sa gasesc raspunsuri in privirea ta....Acum...alerg de unul singur in cautarea acelor raspunsuri...si alerg poate prea departe.Oh Doamne,unde oare am gresit?
Am avut parte in viata mea de atata tradare...am plans de atatea ori... am avut si atata manie in mine...dar am avut si pasiune....Nu ma visat nicicand la cineva asa cum am visat la tine...Nu am iubit niciodata pe cineva asa cum te-am iubit pe tine...Timpul se scurge atat de repede...atat de trecatori suntem pe drumul vietii...si eu am sperat ca drumurile noastre sa se intalneasca..am sperat ca impreuna sa atingem sfarsitul vietii...Intoarce-te si priveste-ma...Atinge-mi lacrimile cu buzele tale....Atinge-mi cuvantul cu lacrima ta....si atunci as putea trai din nou.Dar acum...acum nu cred ca as mai putea sa ma indragostesc de cineva..pentru ca nimeni nu ar fi ca tine....Inima imi este sfasiata si pierduta imi este dorinta de a mai trai...As vrea atat de mult sa vii catre mine....Trupul imi tanjeste sa te tina in brate atat de rau incat ma doare in interior...Ma predau tie...Poti sa-mi iei dragostea....poti sa-mi iei sufletul...poti sa-mi iei viata...Sunt nebun ca spun asta...dar nu mai pot trai de unul singur.....De ce nu esti mai aproape ca sa vezi ceea ce sunt fara tine?

Te joci cu mine,Doamne... In asta lume este un loc pentru fiecare dintre oameni..Oare este unul si pentru mine...? Si daca este,cum sa traiesc oare de unul singur...fara cel mai bun prieten pe care l-am avut? Nu pot sa-i spun inca "ramas-bun"....Poate i-am pierdut dragostea...dar lasati-mi macar gandul ca i-am avut odata iubirea....lasati gandul acesta langa mine....Iar tu,straine...tu,cel ce vei citi...asculta-mi un indemn...un sfat pe care eu nu l-am putut indeplini..Cand il vei intalni pe acel "cineva" spune-i...Spune-i ca Luna si Soarele rasar in ochii lui...Sopteste-i vorbe blande din tot sufletul...Tine-l atat de aproape incat sa-i auzi inima batand...Imbratiseaza-l atat de puternic incat sa simti ca te contopesti cu el si deveniti o singura fiinta...Atinge-l cu toata dragostea de care esti in stare....Gaseste-ti menirea de a trai prin el....Dragostea sa fie darul pe care il oferi...si pe care ti-l oferi tie insuti...Si mai ales...Nu-l lasa sa plece...Nu-l lasa nicicand sa plece.

Ma gandesc la tine...Si...Oare cum pot ceilalti sa treaca pe langa tine si sa nu vada ce om minunat esti? Si cum pot ceilalti sa te atinga si sa nu iti simta sufletul? Eu...eu ma simt cel mai norocos om din lume ca am vazut asta...Si am simtit-o in felul meu..in ciuda departarii...Eu...cel mai putin perfect dintre toti cei care te-au cunoscut.."Asta e viata,nu Raiul..nu trebuie sa fiu perfect!".Asta spunea cineva ..si asta spun si eu acum..Nu am fost perfect....nu sunt...si nici nu voi fi....Cu toate ca mi-as fi dorit sa fiu asa pentru tine.Pentru ca...ai fost singura persoana pe care am iubit-o intr-un mod deosebit...Si acum...aici in intuneric...fara tine...drumul vietii imi pare sfarsit...si ating prapastia mortii...Caci nu mai vreau sa traiesc de unul singur....

Viata si moarte....Si daca m-as opri acum...nu mi-ar parea rau..