tu n-ai văzut niciodată un bărbat murind
atât de slab Emily
pe care să-l admiri să-l vezi plutind
să-i lingi din palmă
torente de flori
corn moale de rinocer sub piele
fiecare cuvânt
al său

***

acesta este un spital în care
oamenii pierd vremea
făcând semne
cu creta
cât poți tu să ghicești
pentru că n-au o sârmă ca a mea
arcuită în spatele paravanului
când nu știu ce vrei să spui
rămân
să am grijă de tine

***

ai nevoie de o minte bolnavă
să-ți poți imagina
că mă voi întoarce în trup copt
oamenii sunt în stare
să se omoare unii pe alții
jucându-se cu fermoarul
întorcându-și buzunarele pe dos
ori sărutându-se apăsat pe gură

***

sunet slab
de cheie învârtită
-dar de ce nu vine
pătură acoperind goliciunea
pruncului fără scâncet
cu amândouă mâinile să luăm paharul
în dreptul ușii e o scară lungă
după cum poți vedea

***

prietenii mei sunt afară
părinții mei sunt
nu au unde să se ducă
tu știi că în locurile de locuit nu există ascunzișuri
o să vorbim mai târziu
pentru că nimeni nu vrea să fie
compătimit
lovit ușor peste încheietură
ori căutat într-o zi plină
de formulare

***

când ne paște vreo boală
ne ieșim din minți
într-un somn adânc
din care EL s-a mutat de aseară
printr-o incizie perfectă
lăsând la voia întâmplării șoapta
coș împletit frugal
celelalte flori le poți împărți
cum răspunsuri târzii
totul crește
în afară de creier

***

petele maro de pe iriși
nu înseamnă nimic
această lume a ta e aproape nouă
aproape de adevăr ne botezăm caii
romantici și nu știm de ce
la micul dejun
coborând scările
de sub sprânceană fiecare clipă e
o miercuri oarecare

***

când avem nevoie de singurătate
prieteniile se nasc peste noapte
spune-mi doar ce miracol
ar putea ieși de aici alternând rolurile
noi doi semănăm foarte mult și
poate că e ceva contagios
în aerul acesta
de care ne-am legat corzile

***

hai trage perdeaua
ia-mi pulsul
și pentru o clipă lasă toate lucrurile
cu sufletul la gură
-mi se pare amuzant
că până și aici oamenii clevetesc
și nu te mai poți mișca
din cauza lor
împarte încă o dată toate florile
apoi haide să luăm cina împreună

***

pe aici nu mai sunt chelneri
care să se scurgă încet
îngăduind inimii să iubească
a mai rămas doar un circ
împușcat într-un cartier mărginaș
și un tratament de urgență prea lung
pentru bolnavii singuratici
ți-aș aminti de oameni delicați
dar tu știi să pui totul
la inimă atât de înalt