aveam cinci ani și nu eram sigur de mâinile mele picioarele
am treizecișiopt nu s-a schimbat nimic
am doar reflexe exist din inerție
de la o vreme merg pe urmele sufletului și
am avut un vis cu trei bufnițe

oamenii trag de carnea mea le spun
că nu doare se satură pe rând
ar fi trebuit să zbor
la patruzeci de ani se spune că bărbatul e mai bărbat
zâmbesc
bufnițele mi-au vorbit și nu mi-a fost teamă
trebuia să fiu departe

când mă uit la blocuri văd oameni care se aruncă
cred că nici nu mai contează
au suflete de piatră
se rostogolesc printre oameni
ieșiți din oameni vestind

am avut un vis cu trei bufnițe
în liniștea lor am aflat că sunt întâmplător
și am să plec prin șase ochi rontunzi galbeni portocalii