poate că suntem cu capul în stele, noi ăștia cu picioarele pe pământ, dar pentru astronomia de amatori ieri noapte a fost sărbătoare, adică a fost eclipsă totală de Lună. ei, și ce dacă, vor spune unii, ce e cu asta?

sperând că nu vă aflați în aceeași găleată cu cei de mai sus, am să vă descriu în două-trei cuvinte poezia unei astfel de nopți.

am făcut observații și fotografii de la mine de la fermă în mijlocul pădurii. chiar de la lăsarea serii, salcâmii de la poartă despletiți de adierea înserării mă întrebau dârdâind în ce parte trebuie să se uite. după ce le-am arătat că eclipsa o să înceapă undeva în dreptul culmilor dinspre vest, am sfătuit vreo doi porumbei, ce bolboroseau huruind ceva despre cuib, că ar fi mai bine să se trezească pe la ora 2, pe când intra Luna în umbră, să reamintească eventualilor nori uituci să ocolească spre nord, să nu imi intre în câmpul aparatului de fotografiat.

pune lemne pe foc, moaie lampa, culcă-ți odorul obosit, ce insistă să rămână treaz...afară o noapte înaltă. Luna vânătorilor e atât de strălucitoare încât nu te lasă să o privești. Orion trece de meridian undeva spre sud, cu o șatră de stele strălucitoare după el.

și, iată, se întâmplă, umbra Pământului mușcă Luna, precum balaurii o făceau în vechime, când încă basmele foșgăiau pe pământ. culorile se schimbă, lumina devine o flamă care se soarbe în sine. iar discul Selenei e o frunză celestă maronie, brodată din ce în ce mai clar de zimți subțiri de lumină. e o mișcare pe șoptite, grăbită parcă de vântul iscat din senin. lumina scade, devine roz-maronie, iar umbra mea își pierde conturul printre firele putrede de iarbă. o toacă vie bate clipele de liniște, iar astrul eclipsat, acum in faza de totalitate, devine oranj, timpul se transformă în plutire și pleacă.

rămân cu un nod în gât. tot spectacolul de culoare, indescriptibil în manifestare și strălucire, coboară spre apus printre crengile salcâmilor fremătând de emoție. amintiri despre trecutele zile calde îi înfioară, iar Luna ca o promisiune își deapănă până la capăt taina luminii sângerii.

9 ale lui noiembrie 2003, orele 3.25. dau sa intru în casă, aud foșnete de aripi. porumbeii, probabil, sau sfinții arhangheli întorși de la hram.