Stiti ce se intampla cu cei care nu cred? Mor in sufletele persoanelor care-i iubesc.
Era o noapte cu cer rosu. Ploua monoton... Pana la urma a inteles ca cerul plangea pentru ei. El care a mers alaturi de ea pe nenumarate poteci ale viselor obosise acum. Refuza sa se mai chinuie sa mai faca si un singur pas. Nu credea ca mai e posibil, ca mai are vreun rost. A incercat sa gaseasca scuze dar nici una nu a fost de ajuns sa o opreasca din caderea din paradis. Lui nu i-a mai pasat. A facut cale intoarsa in lumea reala, iar singura realitate ce i-a ramas ei a fost golul imens. Si in complexitatea lui a inceput sa caute un ciob de vis caruia sa-i redea viata.
Dar nu regreta nimic. A fost minunat... atat cat a fost. Si cel mai bun lucru e ca ea a fost mai puternica. Nu si-a pierdut speranta ca visele pot deveni realitate.
El priveste acum singur la cerul rosu care plange si cineva ii multumeste ca a iubit-o sa ca a visat alaturi de ea, atat cat le-a fost dat.